NU RÂDE, CITEȘTE-NAINTE – 10

Umilirea care ne-a fost pregatita cu migala s-a transformat, azi, in cel mai viguros rechizitoriu impotriva ciumei rosii: comunismul. Daca valorile ar fi stiut sa se aseze fara a pleca capetele atât de jos, chiar cu riscul de a cadea, poate ca Romania nu ar fi decazut.

Istoria Romaniei s-a incarcat cu ani inposibili si cu tragedii inimaginabile pentru ca unele „valori” au tradat in masa pentru un pumn de arginti. Azi, putem sa privim ce nivel au atins aceste nulitati care au provenit din hasnalele rosii, care au fost turnatori si unelte ce au servit haita rosie.

Deocamdata, ne târim pentru ca am respectat programul haitei rosii, care a naruit viitorul ce l-au considerat o iluzie, obligându-ne sa privim doar zidul confectionat de aceste bestii mizerabile pe care sta scris: democratie.

Ce se intâmpla azi, s-a intâmplat si in trecut, diferenta fiind doar anii. Sunt sigur ca multi isi pun mereu aceasi intrebare: de ce noi, românii, suntem calcati mereu in picioare si umiliti, mereu intârziati in evolutie?

Dar mai bine sa incep si sa dau exemplele reale care nu pot fi contestate. Atunci când DACII scriau, Europa abia  invata sa silabiseasca. Ce poate fi mai demn pentru noi, urmasii DACILOR? „Tabiltele de la Sinaia” sunt un act de nastere al scrisului omenirii. Cu ce drept umbrele criminale refuza si ucid valori confectionind o noua istorie ireala? Priviti azi realitatea falsa care a fost impusa de sute de ani de aceste umbre care se hranesc ca un cancer. Pe oasele scheletelor lor sta scris: NOUA ORDINE MONDIALA. Ca sa intelegeti mai bine am luat un caz real care poate vă va pune pe gânduri. Sunt sute de mii de cazuri sau poate milioane de persoane care au fost ucise, fara mila, de aceste umbre. Frica lor este valoarea si adevarul pe care il tin in lanturile haitei de hiene.

Iata un episod extraordinar al istoriei romanilor, tinut permanent secret, care este legat de „boala” poetului national al României, Mihai Eminescu. După cum se stie, se manifestase direct la ziarul Timpul in „Chestiunea Evreasca”, impotriva incercarilor evreilor de a bloca sau de a conditiona recunoasterea independentei României. Ceea ce se recunoaste de foarte putini initiati este insa cum a fost ucis Mihai Eminescu pentru atitudinea lui de catre medicul evreu Fr. Iszac.

Scris si semnata de doctorul Al. Sutu, la 5 iulie 1883, si acceptat  drept „certificat medical” acest document fals avea sa fie folosit in viitor, dar diagnosticul lui Sutu a fost inlocuit cu altele, puse de alti medici, care au constatat ca Eminescu a fost supus unui tratament folosit in alta boala decât cea declarata. Sutu, pe baza unor probe plasmuite, apeleaza la o decizie judecatoreasca prin care Eminescu trebuia sa fie privat de toate drepturile civile. La toata acesta mizerie l-a avut permanent alaturi pe Titu Maiorescu, omul  care, avem motive sa credem, a intiat acest demers odios.

Eminescu a fost pus intr-o camasa de forta si predat spitalului Israelit „Caritas”. Ciudatenia este ca, din câte se cunosc, Eminescu nu a fost agreat de evrei. O data inchis, Eminescu a fost practic scos de sub protectia publicului si chiar a rudelor sale. Urmatorul pas a fost acela al indepartarii din tara a lui Eminescu. A fost insotit de gardieni si transportat ilegal la Viena, in data de  20 octombrie 1883. In momentul plecarii din Gara de Nord, Eminescu i-a strigat  lui Maiorescu, care era prezent la plecarea sa: „Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie…” Este posibil ca Eminescu să îi fi făcut, astfel, o aluzie lui Maiorescu asupra legăturilor acestuia cu baronul Mayer, ambasadorul Austriei la Bucureşti şi la implicarea celor doi în conspiraţia împotriva sa.

O data plasat in ospiciu la Viena (Dobling), Eminescu intra sub observatia celui mai mare dusman al sau, filo-evreul P.P. Carp, cel care detinea si postul de ambasador al Romaniei de la Viena. Acesta umbra il viziteaza, in data de 5 febroarie 1884, si considera ca Eminescu nu este perfect vindecat: „Ochiul este cam tulbure , mâinile slabe si degetele ascutite”, deci inca nu este vindecat si nu ar fi indicat a se intoarce in Romania, asa ca mai este plimbat prin Italia si ajunge la Bucuresti, in 27 martie  1884, iar pe 7 aprilie este expediat la Iasi.

Eminescu declara: „M-au târit prin Italia…, acum m-au târit din nou la Iasi…”. Iata un fapt trecut sub tacere, zeci de ani, pâna dupa moartea sa… Acela ca in Italia, atunci când a scapat de sub atentia supraveghetorilor români, Eminescu a fost capturat de politie si predat acestora. Dar, culmea, in acel moment era declarat si considerat, in acte, un om sanatos si liber, ceea ce dovedeste ca urzeala conspiratiei impotriva lui Mihai Eminescu continea, pe lânga masonerie si oculta evreiasca, si puterea politica a statelor europene.

Iata o relatare a lui Chibici ce pare paradoxal – aprecieaza C. Cernaianu. Prin cele trei cuvinte citate, el afirma exact contrariul. Din expunerea lui Chibici apar doua elemente: Eminescu era o problema nu atât interna, cât externa, el interesând (fapt dovedit) anumite cancelarii europene si, in al doilea rând, el nu era bolnav – un nebun autentic nefiind periculos decât pentru sine si pentru  cei din  imediata lui apropiere.

Ce s-a intâmplat? La sfârsitul anului 1888, „locuitorii capitalei afla cu o plăcută  surprindere ca Eminescu a revenit si s-a alipit ca redactor al unui ziar politic important”. Parca ar fi fost un blestem activitatea de jurnalist pentru Mihai Eminescu. Nu au trecut nici trei luni de când  Eminescu si-a reluat activitatea de ziarist si, la 3 februarie 1889, el a fost ridicat prin ordinul Politiei Capitalei si dus la spitalul Caritas, internat, supravegheat si supus tratamentului medical. Retineti pe cine instiinta, in primul rând, Titu Maiorescu, in 28 iunie 1883, ca a perfectat aranjamentul cu Sutu privind internarea lui Eminescu ca nebun? Pe colegul si superiorul său mason, Theodor Rosetti, adaugând in propriul jurnal: „Numai de s-ar face asta  fara greutate!”

Acum insa, in 1889, conspiratorii masoni din 1883 aveau puterea politica. Mihai Eminescu a fost internat prin ordin al Politiei Capitalei si ucis brutal  de un „smintit”.

Sincer, nimic nu s-a schimbat, ci doar s-a agravat folosindu-se tehnica acestui mileniu.