La Poșta Română Ploiești, motorina e „aferentă” și vinovăția din oficiu. Episodul 2

Poșta Română acuză criza de personal, dar evită să analizeze adevăratele cauze: un management învechit, birocratizat și complet rupt de realitățile de pe teren. Un exemplu relevant este Sediul Central din Ploiești, unde birourile sunt supraaglomerate de funcționari, în timp ce angajații operativi, în special șoferii, sunt supuși unor tratamente abuzive și umilitoare.

Am atras atenția anterior asupra unei practici netransparente și abuzive din cadrul departamentului auto, care afectează direct șoferii: imputarea unor presupuse depășiri de consum de carburant, fără vreo bază tehnică clară, fără calcule documentate și fără transparență procedurală. Această „metodă de calcul” pare a fi o invenție marca Poșta Română, unică în peisajul instituțional românesc — și, desigur, concepută de specialiștii proprii în „industria auto”.

În mod firesc, consumul unei autoutilitare se determină obiectiv: se face plinul, se parcurg un anumit număr de kilometri, se realimentează și se calculează media de consum în litri la 100 km. Dar la Poșta Română, logica tehnică este înlocuită cu „reguli interne” necomunicate și secrete. Întrebat cum se stabilește consumul normat, șeful logisticii a răspuns: „altfel”. Ce înseamnă „altfel”? Nimeni nu știe. Răspunsurile rămân vagi, iar sistemul este imposibil de verificat de către angajat.

Termenul preferat? „Consum aferent” — o formulare fără acoperire legală sau tehnică. Nu există norme scrise, nu există metodologii transparente, doar concluzii unilaterale: „ați depășit consumul aferent și aveți de plată”. Iar când se solicită explicații, se oferă tăcere sau ridicări din umeri.

Un exemplu concret: unui fost angajat i s-a imputat un „exces” de 24,33 litri motorină, fără să i se comunice vreodată ce consum era normat pentru autoutilitara pe care o conducea, cum a fost calculată „depășirea” și ce bază legală justifică imputarea. În documentul oficial emis de angajator apare doar fraza: „nu v-ați încadrat în consumul de carburant normat aferent autoutilitarei”. Fără cifre, fără norme, fără traseu, fără justificare.

Întrebarea firească este: aferent cui? aferent cât? aferent cum? Răspunsurile lipsesc cu desăvârșire. Totul este „aferent”.

Această abordare nu este doar ridicolă, ci abuzivă și profund nedreaptă, mai ales în lipsa unui regulament intern semnat și asumat de angajat, care să stabilească în mod clar norma de consum. Poșta Română nu poate pretinde o depășire a unei limite care nu a fost niciodată stabilită oficial și comunicată celui vizat.

Iată documentul în care șeful biroului logistic, Gavrilă Valentin, folosește printr-o redactare „șemecherita” termenul de ” consum aferent”

Nu se precizează ” a consumului de 100 de L aferent auto…….și conform bonurilor atașate ati alimentat 124,33L”. Deci 1+1=2. Simplu!

:)) V-ati prins?

E aferent!

Conducerea departamentului logistic nu este în măsură să precizeze nici măcar cât ar trebui să consume o autoutilitară. Întrebat de angajat, în mod repetat, șeful logisticii,Gavrilă Valentin, a oferit răspunsuri evazive, de fiecare dată afirmând sec că acest calcul nu se face cum se face in mod normal la orice mașină de pe planeta ci se „face după o schema de la București.” Care schemă? Cum se aplică? Cui i-a fost comunicată? Nimeni nu știe. Totul pare să funcționeze în baza unei „formule secrete”, o invenție opacă și arbitrară, tipică Poștei Române. Iar această așa-zisă „schemă” rămâne un mister bine păzit, pe care nici măcar cei care o invocă nu îl pot explica logic sau legal.

Mai grav este faptul că acest act este redactat absolut fară nici o noimă fiind invocat tot Codul Muncii.

” Potrivit dispozițiilor art.254 alin (3) și următoarele…..:)))

Legea Nr.53/2002 din Codul Muncii are 316 articole. Nu poți invoca tot Codul Muncii.

Sa revenim. În urma verificării documentelor de angajare, nu există niciun regulament intern, fișă de post, anexă, instrucțiune sau act adițional semnat de angajat care să stabilească vreo normă de consum. Cu alte cuvinte, angajatorul pretinde o depășire față de o normă care nu a fost niciodată comunicată, asumată sau oficializată prin vreun document contractual.

Această practică este nu doar lipsită de transparență, ci profund abuzivă și nelegală. Niciun consum nu poate fi considerat excesiv în lipsa unui standard clar de comparație, cunoscut și acceptat de ambele părți.

Este esențial de subliniat că între angajator și angajat nu există o clauză contractuală de răspundere patrimonială sau de gestiune. Prin urmare, angajatorul nu poate pretinde recuperarea vreunui prejudiciu presupus, fără o bază contractuală expresă și fără o procedură disciplinară corectă, documentată și obiectivă.

Angajatorul invoca in document art. 254 alin. ( 3) si ( 4) care precizează că se poate recupera o paguba adusa de angajat, angajatorului, doar prin decizie judecătorească sau cu acordul părților. In situația mai sus data se presupune că s-ar merge in instanță.

Da, un angajator poate deschide un proces în instanță pentru suma de 170 lei. Legea nu stabilește un prag minim pentru deschiderea unei acțiuni civile. Așadar, și o sumă mică, precum 170 lei, poate face obiectul unei cereri de chemare în judecată. Costurile de timp și bani pentru angajator pot depăși valoarea pretenției (taxe judiciare, avocat, timp pierdut), ceea ce face acest demers ineficient practic iar cazurile de acest fel aduse în atenție  sunt si mai dificile pentru un angajator dacă nu s-a semnat o clauză de răspundere patrimonială, nu există o normă oficială de consum, nu există dovada vinovăției.

Angajatorul are șanse foarte slabe să câștige chiar și această sumă modică. Ba chiar poate fi obligat să plătească cheltuieli de judecată, mai mari decât pretenția inițială.

Ce spun avocații?

Dacă nu există o normă clară de consum (ex. litri/100 km) recunoscută contractual sau printr-un regulament intern asumat de angajat, angajatorul are șanse foarte mici să recupereze prejudiciul în instanță, din mai multe motive:

1. Fără normă de consum, nu există etalon obiectiv

Angajatorul nu poate pretinde că ai „depășit” ceva ce nu a fost stabilit clar.

Instanța va întreba:

Care era consumul considerat normal?

Unde este stabilit acest consum (contract, fișă de post, regulament intern, anexe)?

Cum a fost adus la cunoștința angajatului?

Dacă nu există un astfel de reper, „prejudiciul” este subiectiv și imposibil de dovedit.

2. Consumurile variază natural

Fără normă fixă, avocatul angajatului poate argumenta că:

Consumul poate varia în funcție de trafic, condiții meteo, greutatea încărcăturii, stil de condus etc.

Niciun consum nu poate fi considerat „abuziv” fără un standard de comparație.

3. Angajatul nu poate fi făcut răspunzător fără vinovăție

Doar faptul că s-a consumat „mai mult combustibil” nu este suficient. Trebuie dovedită o faptă concretă și vinovăție (ex. deviere de la traseu, folosire în interes personal etc.).

Fără normă clară de consum stabilită prin documente oficiale, instanța va considera că:

Nu există prejudiciu cuantificabil;

Nu există bază legală pentru răspundere;

Răspunderea obiectivă a angajatului nu poate fi reținută.

Șansele angajatorului de a câștiga într-un astfel de caz sunt nule, iar orice reținere din salariu fără acord sau hotărâre judecătorească este ilegală.

Poate un angajat să deschidă o acțiune în instanță pentru daune morale într-o astfel de situație?

DA!

Ce spune angajatul nostru demisionar?

Care sunt motivele invocate:

Existența unui comportament abuziv sau nedrept al angajatorului

Emiterea unui document în care ți se impune plata unui consum de combustibil fără bază legală, fără norme comunicate și asumate, poate constitui un act de presiune psihologică sau abuz de drept.

Demisia nu a fost voluntară, ci determinată de acel act

Demisiona nu a fost din proprie inițiativă, ci din cauza stării de stres și presiune provocată de documentul transmis.

Ce spune legea?

Art. 253 Codul muncii: angajatorul răspunde pentru prejudiciile morale suferite de salariat din culpa sa;

Art. 1357 și urm. Cod civil: răspunderea civilă delictuală permite solicitarea de daune morale pentru fapte care au produs prejudicii nepatrimoniale.

Așteptăm în continuare un punct de vedere al Poștei Române București pe care-l vom publica integral.

Concluzia rămâne una clară: atenție la angajarea în instituțiile statului unde funcționarii se calca „pe picioare”…mai ales daca aveți de muncit într-o funcție executivă. Cei din birouri vor vrea sa demonstreze ” că fac treabă” in ideea că la următorul val vor rămâne în posturi.