A înflorit socul: gustul copilăriei în fiecare pahar

Cea mai bună socată era, fără îndoială, cea din copilărie – făcută de bunica, cu răbdare și drag, în grădina plină de flori și miresme. Grădina era îngrijită de bunici ca o comoară: liliacul înflorea în mai multe culori, buxusul era tuns cu milimetrică precizie, iar trandafirii își arătau splendoarea pe tot parcursul verii. În capătul grădinii trona o tufa mare și bogată de soc, adevărata comoară de mai.

În fiecare primăvară, bunica alegea cu grijă florile proaspete și le transforma în socata aceea pe care n-o mai poate egala nimic. Borcanele mari, de zece litri, stăteau la soare, acoperite cu farfurii întoarse, lăsând timpul să facă magia.

Rețeta veche de socată, ca la bunica acasă

Ingrediente (pentru un borcan de 10 litri):

10-12 flori mari de soc, proaspăt culese

2 lămâi mari, bine spălate cu apă caldă și frecate cu burete

500 g zahăr (sau după gust)

8 litri de apă plată sau de izvor

5-6 boabe de orez sau țaic opțional pentru fermentație

Mod de preparare:

1. Alegeți florile de soc într-o zi însorită, ideal dimineața, când aroma e mai puternică. Scuturați-le bine de eventualii vizitatori și îndepărtați tulpinile groase, care pot da un gust amar. Dacă știți sigur că sunt curate, nu le spălați – riscați să pierdeți polenul, unde stă toată aroma.

2. Într-un borcan de 10 litri puneți zahărul și turnați deasupra 2 litri de apă caldă (nu fierbinte!), amestecând până când zahărul se dizolvă complet.

3. Adăugați florile de soc, zeama de la o lămâie, lămâia tăiată felii subțiri și restul de apă.

4. Adăugați boabele de orez sau o bucățică de țaic , dacă vrei o fermentație mai rapida.

5. Acoperiți gura borcanului cu o farfurioară întoarsă sau cu tifon și lăsați la soare, timp de 2-4 zile, amestecând o dată pe zi cu o lingură de lemn.

6. Când începe să prindă ușor aciditate și un miros plăcut, strecurați lichidul și turnați-l în sticle curate, păstrându-le la frigider.

Sfatul bunicii: dacă vrei o socată mai acidulată, las-o o zi în plus la fermentat sau adaugă puțină drojdie de bere (cât o boabă de mazăre). Dar ai grijă – nu uita să o verifici zilnic!

Gustul copilăriei nu se uită

Socata nu e doar o băutură răcoritoare – e o amintire vie. E sunetul pașilor desculți prin iarbă, e mirosul florilor de soc în aerul cald de mai, e liniștea unei după-amiezi în grădina bunicilor. Astăzi o putem face și noi, cu aceleași ingrediente simple, dar cu aceeași grijă și bucurie – și poate, într-o zi, cineva va spune că cea mai bună socată a fost cea făcută de tine.