VIRGILisME: Când faci grevă „la poștă”, poți să ai rezultate: poștașii primesc o creștere salarială și de restul… bonuri de masă

Ca jurnalist fiind, nu ai  cum să nu adori jocurile astea amoroase, un fel de triunghiuri sau patrulatere conjugale, de tipul: Guvern – Administrație – Sindicate – Plebea (adică cei care-i țin în spate și pe ceilalți). Data viitoare, vom vorbi despre amuzantele triunghiuri conjugale politice. Culmea, ăștia din urmă nu numai că se împerechează, dar nasc și pui vii!

În fine, revenim la subiectul din titlu. În urma acestor orgii „sentimentale”, poștașii vor beneficia, ATENȚIE!, începând cu 1 ianuarie 2017, de o creștere salarială de 80 de lei brut/angajat și tichete de masă în valoare de 11,50 lei/zi, mai mari cu 2,5 lei decât în prezent, potrivit înțelegerii dintre conducerea Poștei Române și reprezentanții Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România (SLPR).

Adică, în această „precampanie” electorală, se pot rezolva chestiuni „populiste”. Desigur, toate se dau prin gură, folcloric. C-așa-i în România!

Întotdeauna, sincer, m-au amuzat promisiunile electorale. Scuze, populiste. Dacă un Guvern își asumă o răspundere astăzi, de ce aruncă promisiunile peste timp? Păi, în 2017, ar putea fi un Guvern care va anula această decizie, pe un motiv și mai pueril decât această hotărâre. Dacă aș fi prim-ministru, nu ar mai fi greve, întrucât nemulțumirile le voi putea rezolva în 10, 20, 50 de ani… Ce… nu trăiesc greviștii atâția ani? Nu-i nimic, dacă-mi asigurați continuitatea în fruntea Guvernului, eu o să am grijă de nepoții nepoților voștri!

La noi, Poșta e mult mai rudimentară decât atunci când a fost inventată. Și asta nu neapărat din cauza tehnologiei nou apărute. Pur și simplu și serviciile sunt învechite. Poșta nu a evoluat, deși, paradoxal, activitate încă mai există. Chiar cu cozi moștenite din vechile timpuri, chiar cu aceeași repulsie învechită a funcționarilor, când te apleci, umil, să vorbești printr-o gaură de ghiușeu și nu ești înțeles, că noile difuzoarele nu funcționează.

În fond, ca să trimiți o sumă de bani trebuie să te bagi în față, te cerți cu toată lumea explicând că vrei doar un formular, dacă te înțelege „coada” îți sare-n cap funcționara, că are treabă, apoi te lupți să cauți un loc să poți să completezi formularul, stai la coadă și… Doamne ferește!… poate nu ai completat bine și funcționara îți dă la loc comanda, că e prea solicitată să scrie ea un cuvânt sau o cifră. Evident, o iei iar de la coadă! Și, inevitabil, te tot saturi să o iei, te întrebi când îți vine rândul să o și dai!

Dar, până atunci, poștașii trebuie să se întoarcă la muncă, să tragă de gențile alea în care pensiile pentru UNII, foști factori de decizie, cântăresc mai greu decât cele ale foștilor factori poștali.

Virgil Rădulescu

PS: Acest material poate fi considerat un pamflet, doar de cei care, încă, mai gândesc. Orice asemănare cu personaje rupte de realitate nu este deloc întâmplătoare!