MĂTĂSĂREANU, ROMÂNUL ” COP KILLERS”, CARE A SPERIAT AMERICA

28 februarie 1997, North Hollywood, Los Angeles, California. Doi spărgători de bănci îmbrăcaţi aproape complet în echipamente antiglonţ din kevlar se angajează într-un schimb de focuri cu poliţia americană. Incidentul, avea să fie cel mai grav din istoria recentă a atacurilor armate din Statele Unite. Eroul negativ al acestei aventui mortale? Un român înarmat până în dinţi, pe numele său Emil Mătăsăreanu. Finalul incidentului sângeros? Împuşcături, morţi, răniţi, o scenă de adevărat război stradal, iar în urma acestui schimb de focuri întreaga poliţie americană a trebuit să-şi schimbe echipamentul, armele şi tacticile.

Pe numele său complet Emil Decebal Mătăsăreanu, unul dintre autorii jafului cu împuşcături care a marcat definitiv Statele Unite, a fost un român născut în Timişoara pe data de 19 iulie 1966. În copilărie a fost obez şi a fost marcat de dureri atroce de cap din cauza epilepsiei de care suferea. Tatăl său, Viorel Mătăsăreanu a fost un dizident politic al epocii comuniste, iar mama sa, Valeria Mătăsăreanu, fusese cântâreaţă de operă.

În anul 1989 a început să fie un abonat nelipsit al unei sălii Gold’s Gym din Los Angeles, locul unde avea ulterior să-l întâlnească pe prietenul şi partenerul său de spargeri, Larry Philips Jr.

A debutat în anul 1989 când a furat suma de 400$ dintr-un magazin. A fost condamnat pe măsura faptei sale, fiind eliberat în câţiva ani. Larry avea două mari pasiuni, escrocarea firmelor şi persoanelor particulare, precum şi culturismul. Complexat de fizicul său, cum era şi Emil, Larry se visa un al doilea Arnold Schwarzenegger sau Lou Fedrigo. Cei doi s-au împrietenit repede, având o pasiune comună în culturism şi considerându-se nişte victime neadaptate ale societăţii. Numai că viaţa costă bani în Statele Unite, iar Larry s-a apucat în continuare de furturi, de data aceasta vizând ţinte mai importante.

Dincolo de tot arsenalul, cei doi bandiţi erau literalmente blindaţi din cap până în picioare. Aveau nu doar veste antiglonţ din kevlar, dar inclusiv braţele şi picioarele erau acoperite de dispozitive antiglonţ artizanale. În plus, românul nostru mai avea asupra sa o armură specială din metal, folosită de regulă de membrii trupelor de comando. Mai aveau ceasuri programate pentru 8 minute, exact cât anticipau ei că va dura până când va sosi poliţia, plus un scaner pe frecvenţele poliţiei. Conform autopsiilor ulterioare, cei doi luaseră doze mari de Fenobarbital înainte de jaf, pentru un plus de calm mental.

În momentul în care cei doi au intrat în sediul băncii, acolo erau 32 de clienţi şi alţi 10 angajaţi. Românul le-a ordonat tuturor să se întindă la podea, iar un bărbat care nu şi-a putut opri copilul de 3 ani din plâns, a fost lovit în cap cu patul armei de către Philips.

Din nefericire pentru jefuitori, fuseseră deja obsrvaţi de doi poliţişti atunci când intraseră în bancă, iar oamenii legii au dat alarma pentru un posibil caz de jaf armat. Mătăsăreanu a golit un încărcător întreg în tavanul încăperii pentru a arăta tuturor că nu glumeşte. Philips a înşfăcat toţi banii găsiţi, iar la ora 9:32 bandiţii au fugit din bancă fiecare pe altă ieşire, însă focurile de armă au fost auzite de poliţişti.

A urmat nu doar o luptă crâncenă, ci o adevărată lecţie ruşinoasă pentru poliţia din Los Angeles. Pentru că cei doi bandiţi au ţinut în şah peste 300 de poliţişti şi luptători din forţele speciale. Evident, Mătăsăreanu şi prietenul său au fost ucişi în cele din urmă, dar nu înainte să-şi vândă pielea cu un preţ scump.

La ieşirea din bancă, bandiţii au tras peste 1.100 de cartuşe din Kalaşnicovuruile din dotare, în timp ce toate forţele poliţieneşti adunate au tras un total de de abia 650 de cartuşe. Forţele de ordine americane nu aveau arme echivalente cu care să le facă faţă atacatorilor. Timp de circa 20 de minute, cei doi au reuşit să ţină forţele de ordine la distanţă.

Conform martorilor vizuali, se trăgea non-stop, ca la război. Bilanţul pierderilor a constat în 11 poliţişti răniţi, 7 civili răniţi, plus zeci de maşini şi clădiri distruse. Din fericire, singurele victime fatale au fost cei doi atacatori. Forţele speciale erau uluite că nu-i puteau ucide pe cei doi datorită costumelor antiglonţ. Până la urmă, un agent a venit cu ideea ca cei doi să fie împuşcaţi în regiunea gleznelor, singura neacoperită. Aşa, bandiţii au căzut la pământ. Larry Philips, deşi fusese nimerit de 11 ori, nu era rănit grav, însă a decis să se sinucidă trăgându-şi un glonte în cap. Emil Decebal Mătăsăreanu era decis să lupte până moare. Şi aşa s-a şi întâmplat.

În cele din urmă, Mătăsăreanu a fost împuşcat de 29 de ori, dar încă trăia când poliţiştii l-au imobilizat. Ar fi scăpat cu zile dacă era transportat urgent la spital, însă poliţia americană l-a lăsat dinadins să sângereze până moare. Mătăsăreanu trăsese în 11 poliţişti, iar în rândul poliţiştilor americani nu există milă pentru „cop killers”, cum îi denumesc pe ucigaşii de poliţişti. Mătăsăreanu a lăsat în urma sa doi copii orfani, pe Alexander şi pe Emil jr, iar Larry Eugene Philips, o văduvă, pe Jeanette Therese Federico. Niciunul dintre cei doi atacatori nu a avut vreo urmă de regret pentru vieţile pe care aleseseră să le ducă.