De ce mai plătim asigurarea de sănătate dacă „Oamenii mor oricum. Şi cu, şi fără sistem”?

După cum știu toți oamenii care se îmbolnăvesc zilele astea, de aproape trei săptămâni, sistemul informatic din sănătate nu mai funcționează.

“Dar ce, funcţiona până acum?” o să întrebe toţi medicii din listă, care înalţă rugăciuni către ceruri la fiecare vizită a unui pacient să meargă conexiunea şi să îşi poată desfăşura programările fluid şi fluent, dar desigur, asta nu se întâmplă.

Până acum, era ca o relaţie modernă: ba mergea, ba nu mergea, în funcţie de toane şi năbădăi. Dar spre deosebire de relaţia modernă, poporul român a plătit scump din propriul buzunar acest sistem informatic defect şi ar trebui, tehnic, să aibă la dispoziţie varii mecanisme de tragere la răspundere a statului pentru modul în care îi sunt gestionaţi banii.

Purtătorul de cuvânt al CNAS, Daniel Osmanovici, a făcut furori internautice cu următoarea mugetare:

“Oamenii mor oricum. Şi cu, şi fără sistem!” 

Corect… Problema e că, până să moară oricum, oamenilor li se pretinde un minimum de 500 de lei pe lună  asigurare de sănătate. Asta înseamnă minimum 6.000 de lei pe an. Cam multicel bănet pentru murit oricum, nu vi se pare?

Cât timp procentul de CASS era aşa, o glumă, gen câteva zeci de lei pe lună, echivalentul unei seri la bere, nu aveam nimic de comentat. La aşa bani, aşa distracţie!

De când CASS ne afectează buzunarele cu 500 de lei, cumva ar trebui ca atât CNAS, cât şi restul verigilor din sistem să se prindă că nu mai poţi oferi de 500 de lei pe lună ce ofereai pe mărunţiş.

Şi vin eu acum, aşa, relaxată, ca într-o zi caldă de vară, şi întreb:

Noi ce primim de 6.000 de lei pe an?

Vizita la medicul de familie – discutabilă.

Dacă are sau nu chef sistemul să meargă.

Altfel, medicul plăteşte din buzunar vizita noastră şi e normal să devină vag neliniştit. În fond, nu lui îi dăm 500 de lei pe lună, ci bugetului.

Analize – doar în limita “fondurilor” – inexistente şi a “locurilor libere” aşijderea. Şi locul liber poate fi peste trei săptămâni, o lună sau o dată care se va comunica ulterior, adică Sfântu Aşteaptă.

Realitatea e că ultimele analize gratuite mi s-au făcut în studenţie. De atunci, am plătit orice picătură de sânge, salivă, urină, secreţie nazală etc. care au intrat în vreun laborator.

Radiografii – doar în limita “fondurilor” – inexistente şi a “locurilor libere” aşijderea. Şi locul liber poate fi peste trei săptămâni, o lună sau o dată care se va comunica ulterior, adică Sfântu Aşteaptă.

Valabilă şi fraza cu studenţie, apoi plătit, banul jos, mulţumim să vă fie bine.

Medicamente compensate nu ţin minte să fi primit vreodată. Şi realitatea e că nici n-am căutat. Te duci la medic şi-ţi prescrie Parasinus, 12 lei cutia şi sirop de tuse, 10 lei cutia. Să stai să te ţigăneşti la farmacie pentru 22 de lei e sub demnitatea mea de om.

Dacă te duci la un spital – afli relativ rapid ce înaltă şi graţios sculptată e bolta cu care se pişă cei de acolo pe asigurarea ta medicală.

Deşi, insist, sunt 6.000 de lei pe an!

Rezumatul acestei scurte treceri în revistă este: la asemenea condiţii derizorii, asigurarea de sănătate ar trebui să fie facultativă. E un serviciu extrem de prost, de ineficient, şi nu avem nici un motiv să-l îndesăm pe gâtul contribuabilului.

Ştiu medici care nu mai colaborează deloc cu CNAS. Pentru că ăia sunt idioţi şi nefuncţionali. De ce potenţialii pacienţi sunt obligaţi să colaboreze cu CNAS?? 6.000 de lei pe an pentru ce??? Pentru privilegiul de a ni se spune că muream oricum?

Mulţumim, de murit putem muri şi gratuit!

LORENA LUPU