Toți ploieștenii ar trebui să știe asta. 10 lucruri despre romanticul și fascinantul Ploiești

Aflat în „umbra“ Bucureştiului, capitala ţării, de care îl despart doar 60 de km, Ploieştiul are, mai degrabă, o imagine defavorabilă, de oraş industrial şi cu un potenţial turistic redus aproape la zero. Vom prezenta în continuare 10 evenimente din trecutul istoric și romanțat al fascinantului  oraș Ploiești.

1.În primăvara anului 1857, fraţii Mehedinţeanu inaugurează la Ploieşti prima rafinărie de petrol din lume. „Fabrica de gaz” a fost construită special pentru a furniza Bucureştiului petrolul lampant necesar iluminatului public.

Şi, astfel, Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. Ploieştiul a fost luminat în 1860.

2. 13 ani mai tarziu, pe 8 august 1870, elita locală pune în acţiune planul mai multor oraşe de a schimba domnitorul străin cu unul român. „Republica de la Ploieşti”, la evenimentele căreia a participat şi I.L. Caragiale, se încheie după câteva ore, când iniţiatorii revoluţiei ploieştene sunt arestaţi de soldaţii sosiţi de la Bucureşti. Capul mişcării antidinastice, avocatul şi ziaristul Alexandru Candiano Popescu devine după zece ani de la eveniment adjutantul regelui Carol I.

„Republica de la Ploieşti“ a fost „ultima manifestare a spiritului revoluţionar paşoptist“ şi o revoltă împotriva „agenţilor modernizării“.

3. În primăvara anului 1877, în timpul războiului ruso-turc, ţarul Alexandru al II-lea îşi stabileşte cartierul general la Ploieşti, fiind primit cu entuziasm de locuitorii oraşului. În afara ţarului, la Ploieşti sunt găzduiţi toţi demnitarii importanţi ai imperiului, în total peste 700 de persoane sosite de la Sankt Petersburg. Astfel, pentru aproximativ trei săptămâni, Ploieştii devin de facto capitala Imperiului Ţarist.

4. În 1882, criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, deschide în incinta Gării de Sud cel mai faimos restaurant dintr-o gară românească. Restaurantul lui Gherea este locul în care se naşte celebra expresie „o întoarce ca la Ploieşti” şi în scurt timp faima restaurantului atinge cote maxime după ce este vizitat şi apreciat de regele Carol I şi de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Titu Maiorescu. Restaurantul a funcţionat până în preajma Primului Război Mondial.

5. Oraşul lui „Ce bei?” este denumirea mai puţin cunoscută a Ploieştilor interbelici. La acea vreme, în oraş funcţiona o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori, astfel că devenise o obişnuinţă ca ploieştenii să se salute pe stradă cu întrebarea “Ce bei?” în loc de „Bună ziua”. Într-un oraş pestriţ, dar în acelaşi timp cosmopolit, centru industrial şi comercial al României, birtul era locul în care ploieştenii îşi petreceau timpul liber.

6. La 1 august 1943, aviaţia americană întreprinde primul atac masiv, de la joasă înălţime, asupra facilităţilor petroliere ale oraşului. Raidul aerian nu şi-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie şi rafinare a petrolului însă a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviaţia Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană. Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”, mai târziu piloţii americani numind această zi „Duminica Neagră”.

7. În martie 1960, Hipodromul de Trap din Bucureşti este mutat într-o singură noapte la Ploieşti, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima cursă hipică este organizată la Ploieşti în anul 1961. Recent Hipodromul a trecut printr-un proces de reconstructie, fiind singurul hipodrom din ţară care din toamna acestui an va găzdui curse de trap şi galop.

8. În 1963, muzicianul Paul Constantinescu compune „Simfonia ploieşteană”, astfel că Ploieştiul devine singurul oraş din România care are propria simfonie. Întrebat de ce a compus o simfonie dedicată oraşului natal, Paul Constantinescu a răspuns: „Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!”.

9. 1963 a fost un an bun pentru cultura ploieşteană de vreme ce profesorul Nicolae Simache pune bazele la Ploieşti a singurului muzeu din Europa de est dedicat ceasului. Din 1972, Muzeul Ceasului este găzduit in Casa Luca Elefterescu (locul unde s-a desfăşurat şi primul Revelion din Ploieşti), fiind în prezent cel mai vizitat muzeu al Ploieştiului, cu peste 35.000 de vizitatori anual.

10. În primăvara anului 1969, Ploieştiul găzduieşte primul festival de jazz din România în incinta Palatul Culturii. Interzis de regimul comunist în anii următori, festivalul a fost reluat în anul 2005 de către o mână de pasionaţi din oraş. Găzduit în prezent de Filarmonica „Paul Constantinescu”, evenimentul a reuşit în fiecare an să anime viaţa culturală a oraşului, aducând la Ploieşti nume importate din istoria jazz-ului.