Poate ati uitat, dar averile rămân secrete

Când Nicușor Dan a pășit la Palatul Cotroceni, mulți au văzut în el un fel de supererou al transparenței. Promisiunea? Să schimbe secretizarea averilor, să aducă lumină unde CCR a adus întunericul.

Doar că între promisiune și realitate se află CCR – acea curte care, într-un gest de altruism cosmic, a decis că publicul nu trebuie să știe de averile demnitarilor. Pentru că, nu-i așa, informațiile despre vile, conturi și terenuri sunt „date sensibile”, dar salariul profesorului de matematică nu.

Și Nicușor? Promisiunea lui s-a evaporat mai repede decât aurul din conturile secretizate. România care a votat „transparență” se uită azi la declarațiile de avere ca la horoscop: nu înțelegi nimic, dar te temi că ceva rău se poate ascunde acolo.

E amuzant și trist în același timp: CCR și administrația prezidențială au reușit să transforme transparența într-un spectacol de fum și oglinzi.  Promisiunile electorale devin glume bune doar la cafelele de dimineață. Iar dacă Nicușor Dan a uitat că voia să aducă lumină, cetățenii n-au uitat.

Însă vor uita cu siguranță!