Ploieștiul, orașul-fantomă al susținătorilor inexistenți! Farsa semnăturilor pentru prezidențiale 

Ne apropiem de alegeri, iar România se umple de candidați la președinție. Unii cunoscuți, alții obscuri, dar toți cu un element comun: reușesc să depună sute de mii de semnături peste noapte, fără ca cineva să-i vadă vreodată strângându-le. Iar dacă până acum aveam măcar iluzia unui efort de campanie, în 2024, mascarada a devenit atât de evidentă încât sfidează orice urmă de logică.

În Ploiești, oraș de aproape 200.000 de locuitori, situația e halucinantă: nu a existat nici măcar un singur cort, un singur stand, o singură echipă de voluntari care să colecteze semnături pentru vreun candidat. Nimic. Zero. Ploieștiul a fost complet ignorat, dar cu toate astea, listele cu sute de mii de semnături s-au strâns cumva.

Să facem un calcul simplu: pentru a aduna cele 200.000 de semnături necesare, un candidat ar trebui să aibă o rețea de sute de oameni care să umble pe teren, să convingă cetățenii, să colecteze date. Tot acest efort ar trebui să fie vizibil, să fie campanii intense în piețe, în centre comerciale, pe străzi. Dar realitatea? În Ploiești nu s-a văzut nimic. Niciun voluntar cu tabele, nicio echipă de campanie activă, nimic care să sugereze că cetățenii au fost măcar consultați.

Și atunci, întrebarea firească este: de unde apar aceste semnături? Cine le completează? Cât de reale sunt ele?

Nu e prima dată când vedem acest fenomen, dar anul acesta a devenit o farsă evidentă. Candidați obscuri, fără structuri de partid puternice, reușesc să adune semnături într-un ritm care sfidează logica. Partide care nu sunt în stare să strângă 5.000 de oameni la un miting reușesc brusc să obțină sute de mii de semnături „de susținere”.

Falsificarea listelor de semnături este un secret murdar al politicii românești, tolerat de ani de zile. Oficial, ar trebui să fie verificate, dar în realitate, nimeni nu ia în serios acest proces. E doar o formalitate prin care sistemul își protejează propriul simulacru de democrație.

Ploieștiul, ca multe alte orașe, este exemplul clar că alegerile prezidențiale încep cu o minciună. Și dacă startul e fals, cum să mai avem pretenția că rezultatul va fi unul corect?