„Sfințirea mașinii”, binecuvântare sau afacere cu harul?

Un obicei tot mai răspândit în România ridică o întrebare incomodă, când preotul este plătit să „sfințească” autoturismul nou achiziționat, avem de-a face cu o practică bisericească legitimă sau cu o punere în scenă pentru încasat bani?

Un gest devenit aproape ritual

După ce își cumpără o mașină, mulți români merg la biserică sau cheamă preotul acasă pentru o sfeștanie a autoturismului.

Gestul e simplu, o rugăciune, o stropire cu apă sfințită a motorului și o icoană prinsă în ventuză pe parbriz sau cu șnuruleț de oglinda retrovizoare a mașinii.  Practica s-a răspândit în ultimele decenii și e privită de mulți ca o formă de protecție și de recunoștință.

Sfințirea obiectelor de uz casnic și a vehiculelor nu este interzisă de biserică, că na, Isus Hristos în mărinimia sa, a ingaduit sfințirea motoarelor 4×4.

Riscul real apare atunci când binecuvântarea se transformă într-un serviciu comercial. Tarife fixe, concurență între parohii, accent pe „cât plătești” înainte de rugăciune. În acel moment, gestul sacru devine o punere în scenă al cărei scop principal nu mai este rugăciunea, ci încasarea.

Credinciosul trebuie să știe un lucru fundamental, harul nu poate fi cumpărat. Când preotul devine vânzător, iar credinciosul client, avem de-a face nu cu o binecuvântare, ci cu o piesă de teatru jalnică jucată pe banii celui care crede.