Fiscul: noi nu consumam droguri, doar incasam! Statul român, dealerul care și-a taxat proprii dependenti

Sa nu uitam că statul român a fost comerciantul din umbră al „drogurilor legale”. Ipocrizie fiscală la nivel național

Timp de ani de zile, România a asistat la explozia magazinelor de vise, acele buticuri stradale care vindeau cu nerușinare substanțe psihoactive împachetate frumos sub numele de „arome”, „săruri de baie” sau „îngrășăminte pentru plante”. În timp ce zeci de mii de tineri ajungeau la Urgențe, iar familiile trăiau drama unor intoxicații greu de controlat, statul român stătea liniștit la coadă la încasări.

Pentru că da, oricât am evita acest adevăr incomod, statul român a încasat taxe și impozite de pe urma vânzării acestor substanțe, pentru simplul motiv că firmele funcționau legal, autorizate, înregistrate la fisc și plătitoare de TVA, impozit pe venit, contribuții și taxe locale.

Nu conta că produsele vândute aveau efecte comparabile cu drogurile. Nu conta că spitalele se umpleau. Nu conta că fenomenul scăpase de sub control. Atâta timp cât la buget intrau bani, sistemul tăcea.

Autoritățile au închis ochii, ascunzându-se în spatele unei scuze penibile: „Nu sunt droguri, nu sunt pe listă.” Dar cine era responsabil să actualizeze lista? Cine trebuia să reglementeze rapid substanțele noi? Cine a permis ca sute de compuși psihoactivi să circule liber ani întregi? Tot statul.

Și în tot acest timp, aceste magazine „perfect legale” funcționau ca mici fabrici de bani. Iar statul, prin Fisc, colecta cu aceeași eficiență cu care ar colecta de la o brutărie sau un supermarket. Nu l-a deranjat nici măcar faptul că respectivele afaceri prosperau dintr-un vid legislativ creat chiar de el. Nu l-a deranjat faptul că România devenise, pentru scurt timp, capitala europeană a etnobotanicelor.

Abia când presiunea publică a devenit uriașă, când s-a strigat în stradă, când au apărut cazuri șocante la televizor, abia atunci statul s-a trezit și a închis robinetul. Până atunci însă, profitase cu nesimțire de fiecare leu încasat.

Adevărul e simplu și incomod, în perioada 2008–2011, statul român nu a fost doar un observator al fenomenului etnobotanicilor, ci un beneficiar fiscal al lui.

Cine vrea să pretindă contrariul fie minte, fie uită prea repede.