Alegerile României, la mâna altora: când Justiția execută comenzi, iar antisuveraniștii devin brusc apărătorii suveranității

România pare prinsă într-un joc geopolitic în care democrația este doar decor, iar alegerile — simple piese mutate pe tabla unei puteri mai mari. Când Curtea Constituțională a României a anulat, în decembrie 2024, alegerile prezidențiale, a făcut-o pe baza unor „note informale” venite de la SRI — un gest de-a dreptul rușinos într-un stat de drept. Nimeni nu s-a întrebat atunci de unde venea cu adevărat ordinul.

Acum, în aprilie 2025, un judecător de la Curtea de Apel Ploiești anulează la rândul său decizia CCR. Nu oricum, ci cu o viteză și un curaj neobișnuite în peisajul juridic românesc. Aparent, e un act de dreptate. În realitate, este greu să nu vedem cum România sare, din nou, dintr-un ordin în altul.

Se anulează alegerile, apoi se anulează anularea. Se anulează totul, cu o ușurință care spune un singur lucru: nu mai conducem noi. Nu mai decidem noi. Nu mai contează nici votul, nici Constituția. Ce contează este cine are ultimul cuvânt în spatele ușilor închise.

Este despre alegeri? Nu. Este despre putere.

Alegerile nu mai sunt despre cetățeni, ci despre cine influențează instituțiile. Iar când aceleași instituții dau decizii contradictorii la interval de câteva luni, bazate pe surse „informale” sau intervenții juridice spectaculoase, devine clar că România nu-și mai aparține.

Cine dă comenzile? Cine are interesul să tragă frâna de mână exact înainte de turul doi sau să reconfigureze scena politică prin instabilitate? Niciun răspuns oficial, dar toate semnalele duc spre un singur lucru: suntem, din nou, spectatori la o piesă jucată după un scenariu scris în altă parte.

România are nevoie de resetare, nu de reprogramare.

Până când nu va exista o justiție cu adevărat suverană și o clasă politică ce nu joacă la două capete, democrația românească va rămâne un decor. Iar noi, cetățenii, vom continua să votăm într-un sistem care poate oricând să anuleze ceea ce nu convine. Pentru că, nu-i așa, se poate întotdeauna „reconsidera” — dacă vine alt ordin.