Zelenski și sindromul „Mi se cuvine”. Cu războiul din Iran e bătaie mare la casierie

Comentariu:

Zelenski, eternul protagonist de pe scena geopolitică, pare să fi înțeles că în lume nu există doar Ucraina. Șoc și groază! După ce a monopolizat compasiunea globală, ajutoarele, panglicile albastre-galbene și toate titlurile de știri timp de peste doi ani, domnul președinte de la Kiev privește cu panică spre Orientul Mijlociu.

A început un alt conflict? Altă dramă? Altă urgență? Cum adică… lumea nu mai are timp doar pentru mine?

Când Israelul și Iranul au început să-și trimită „măsurile de prietenie” peste granițe, Zelenski s-a ridicat imediat de pe scaunul cu „ajutor garantat” și a bătut obrazul lumii civilizate:

„Dar noi? Dar eu? Dar războiul nostru cu Rusia?!”

Adevărul dureros e că în clubul victimelor globale, bătaia e mare la casierie. Și nu există ghișeu „prioritar” pentru cine a fost primul. Mai ales când totul e pe bază de donații, iar „abonamentul la milă” e pe cale să expire.

Zelenski se teme că ajutoarele se vor subția. Că aplauzele vor înceta. Că generalii occidentali vor privi spre alte hărți. Iar când te-ai obișnuit să ți se dea tot, gratis și imediat, realitatea devine intolerabilă.

Poate că momentul sincerității a venit: Ucraina e în război, dar nu e singura. Și companiile de armament nu pot livra infinit, exact ca solidaritatea publică. Iar pe frontul PR-ului, chiar și zelul lui Zelenski are limite.