Țara în care nimic nu se schimbă. Doar prețurile. Cresc taxele! Uraaaaaa!

Trăim într-o țară în care ne temem de schimbare ca de dentist. Ne ținem strâns de aceiași politicieni care au distrus economia, ne-au vândut viitorul la kilogram și ne zâmbesc electoral o dată la patru ani, de parcă n-ar avea nicio vină. Apoi, fix după alegeri, ca la un spectacol bine regizat, încep „surprizele”: carburantul se scumpește, averile se secretizează, iar taxele cresc ca buruienile.

Coincidență? Evident că da, spun ei. Doar că se repetă la fiecare tur de scrutin.

Uluitor e că votantul hipnotizat, cu buletinul în mână și gândirea în pauză, vine și-ți spune senin:

„Și ceilalți ce făceau?”

Ei bine, poate nu făceau nimic.

Dar nimic e încă preferabil față de ceea ce se face acum sau daca făceau la fel nu era de pierdut nimic.

Pentru că măcar nimicul nu te arde la pompă, nu-ți taie din salariu și nu-ți râde în față cu pensii speciale. După aplauze și adrenalină că ” a ieșit al nostru” vine vorba aia, ” și ce să facă, că n-are ce sa facă”…..Pai daca n-are ce sa facă de ce dracu l-am votat?

Privim cu indulgență giumbușlucurile administrative ale lui Nicușor Dan de parcă am fi un public la un spectacol improvizat. Îi găsim scuze, îl mângâiem din priviri și îi mai dăm o șansă. Că e simpatic. Că „e tehnic”. Că măcar nu fură.

Între timp, TVA-ul crește, taxele se umflă, carburantul sare în aer și buzunarul se golește.

Dar „ceilalți” n-au fost lăsați niciodată să existe. Au fost îngropați în „nu se poate”, „n-avem alternativă”. Mentalitate de victimă cu sindrom Stockholm electoral, așa că rămânem prizonierii aceleiași găști cu aceleași nume: PSD, PNL, USR. Trei fețe ale aceleiași păpuși care dansează doar în fața banului public. Și românul, zombificat civic, alege din nou și din nou aceeași barcă găurită dar vopsita proaspat din 4 in 4 ani.

Iar când realitatea îl lovește cu prețul carburantului, cu noi taxe, cu spitale fără doctori și școli fără viitor, își șterge sudoarea de pe frunte și spune:

„Asta e, n-avem ce face…”

Ba avem. Dar trebuie, mai întâi, să vrem. :))))

Aceleași discuții interminabile până în alegeri și după alegeri.