De la Revoluție auzim constant ” nu sunt bani de salarii și pensii” ! Frica monedă de schimb a guvernarii

Din 1990 și până azi, indiferent cine a condus România, un refren s-a auzit constant, cu mici variații de ton, dar mereu pe aceeași partitură: „Nu sunt bani de salarii și pensii”. Nu există an post-Revoluție fără ca măcar un lider politic, un oficial de rang înalt sau o autoritate să nu transmită acest mesaj, direct sau pe ocolite.

La început, în anii ’90, criza economică și haosul tranziției ofereau motive reale pentru astfel de avertismente. Deficite bugetare uriașe, inflație galopantă, împrumuturi externe dure. Populația, încă amețită după schimbarea de regim, era vulnerabilă la orice veste proastă și gata să accepte „strângerea curelei” ca pe o fatalitate.

Dar odată cu trecerea timpului, formula a devenit mai mult decât un diagnostic economic: a devenit un instrument politic. În 2009–2010, când criza globală lovea, „nu sunt bani” a justificat tăieri masive. În 2018–2019, a fost armă retorică între guvern și opoziție. În pandemie, a revenit, deși era clar că problema era gestionarea resurselor, nu lipsa lor absolută. În 2023 și 2024, disputa pe deficit a scos din nou la iveală eterna amenințare, iar în 2025 instituțiile au ajuns să dea comunicate ca să combată zvonurile.

De ce reapare mereu? Pentru că frica este cel mai eficient liant între guvernați și guvernanți atunci când nu există încredere. Când oamenii se tem că mâine nu vor avea ce pune pe masă, nu mai întreabă cum se cheltuie banii publici. Nu mai protestează la abuzuri, nu mai cer explicații pentru contracte păguboase sau pentru datorii făcute pe spinarea lor. Frica îi transformă în spectatori pasivi la propriul viitor.

Această strategie funcționează indiferent de culoarea politică a guvernului. Nu contează dacă mesajul e rostit cu grimasa îngrijorată a „salvatorului” sau cu tonul acuzator al „opozantului responsabil”. E același joc: menține populația într-o stare de alarmă continuă și îți vei putea duce agenda mai departe, fără prea multă opoziție.

România nu duce lipsă de resurse, ci de onestitate în administrarea lor. Atâta timp cât mesajul standard rămâne „nu sunt bani de salarii și pensii”, nu pentru că ar fi real în fiecare an, ci pentru că e util politic, vom trăi într-un ciclu de teamă planificată.

Frica e cea mai ieftină politică publică. Și cea mai profitabilă pentru cei care guvernează.