De la orasul lu’ „Ce bei” la orașul „Cu datorii cu dobândă”

În septembrie 2024, Mihai Polițeanu, pe atunci primar ales, îi acuza public pe consilierii locali și pe fostul edil, Andrei Volosevici, că vor să „îngroape orașul în datorii”. Spunea răspicat că „Ploieștiul este deja în colaps financiar, iar creșterea gradului de îndatorare este inacceptabilă”. Cere, ferm, respingerea împrumutului de 300 de milioane de lei.

Astăzi, același Mihai Polițeanu, instalat în funcția de primar, conduce o administrație care face exact ce condamna cu un an în urmă: trăiește din împrumuturi.

Strategia Ploieștiului pare redusă la un singur mecanism, creditul bancar. Se împrumută pentru orice: pentru datorii, pentru investiții, iar acum chiar și pentru căldură.

Ultimul împrumut, anunțat cu surle și trâmbițe ca o „victorie PNL”, nu e o realizare, ci o capcană. Un credit chior, cu dobândă, care nu rezolvă problema sistemului de termoficare, ci doar o amână. Și o amână pe banii ploieștenilor.

Aceeași logică, alt decor politic. Când era în opoziție, Polițeanu vorbea despre responsabilitate fiscală. Acum, împrumuturile sunt prezentate drept soluții curajoase. Dar curajul adevărat ar fi fost să taie risipa, să restructureze companiile municipale falimentare și să construiască un plan pe termen lung.

Ploieștiul nu mai are nevoie de discursuri moralizatoare urmate de aceleași practici pe care le criticam ieri. Are nevoie de coerență, viziune și, mai ales, memorie.

Pentru că dacă politicienii uită, ploieștenii nu ar trebui să o facă.