Bazinul Vega din Ploiești: Eșecul răsunător al fiecărei administrații locale

Bazinul de înot Vega din Ploiești, odată prezentat ca o promisiune de modernizare sportivă a orașului, s-a transformat, în ultimii ani, într-un simbol al incompetenței administrative și al nepăsării. Promis ca un loc destinat comunității, un spațiu în care tinerii și adulții să se poată bucura de un sport de masă, bazinul a rămas astăzi doar o relicvă care adună praf, departe de a fi accesibil publicului.

Deși fiecare echipă managerială care a preluat frâiele Primăriei Ploiești și-a pus, măcar declarativ, problema redeschiderii acestui bazin, niciuna nu a reușit să depășească barierele birocratice, lipsa de profesionalism sau, poate, pur și simplu, dezinteresul cras. Această indiferență de la nivelul administrației publice a condamnat o investiție importantă să rămână o „piatră de moară” pe care contribuabilii sunt obligați să o finanțeze din buzunarele lor.

În loc să ofee răspunsuri cetățenilor, vedem cum reprezentanții Primăriei jonglează în fiecare mandat vu declarații evazive, promisiuni fără acoperire și amânări interminabile. Bugetele alocate pentru studii de fezabilitate, reparații și alte intervenții administrative s-au dus pe apa sâmbetei, fără ca vreun rezultat concret să fie obținut. Mai mult, administrațiile locale nici măcar nu reușesc să își asume deschis responsabilitatea pentru acest eșec, preferând, de fiecare dată, să arunce vina pe echipele anterioare.

Este greu de spus dacă problema bazinului Vega se datorează unei pure incompetențe sau unei decizii deliberate de a tergiversa lucrurile. Să fie interesul administrației publice de a păstra acest spațiu abandonat? Este o întrebare care ar trebui să ne dea de gândit, mai ales când vedem cum resursele orașului sunt direcționate către proiecte controversate, de multe ori prioritizate fără un temei real.

Bazinul Vega ar fi trebuit să devină un simbol al sportului ploieștean, un punct de atracție și de socializare pentru tinerii orașului. În schimb, orașul se confruntă cu o imagine de stagnare și neputință, un reminder constant al lipsei de voință politică și managerială care par să fi îngropat definitiv acest proiect.