Dacă! Doar Dacă!

Dacă aş putea aş smulge cu mâna suferinţa din sufletul oamenilor şi aş duce-o departe. Atât de departe încât să nu mai apară niciodată. Să rămână în trecut. Pentru totdeauna.
Dacă aş putea aş planta pe chipul fiecăruia câte un zâmbet cald, sincer şi frumos. Şi l-aş lăsa acolo mereu.
Dacă aş putea aş face oamenii să creadă mai mult în ei, în prietenie şi să nu fugă de iubire.
Dacă aş putea i-aş face să îşi mărturisească sentimentele atunci când le simt şi aşa cum le simt. Să nu mai amâne până când amânarea va duce la acel prea târziu de care ne temem cu toţii.
Dacă aş putea le-aş da suficientă forţă să nu renunţe, să lupte şi să nu spună nu pot.
Dacă aş putea le-aş da curaj să-şi ducă visurile până la capăt, să nu le mai abandoneze pe drum şi să uite de ele.
Dacă aş putea i-aş face mai buni, mai blânzi, mai darnici, mai curajoşi, mai optimişti, mai puternici…
Dacă aş putea aş arunca toate regretele care le macină sufletul, aş şterge toate lacrimile care stau neuscate încă, aş îndepărta toată frica ce i-a cuprins, aş închide şi vindeca toate rănile ce stau încă deschise.
Dacă aş putea aş înlocui tristeţea cu fericirea, lacrimile cu zâmbete, jignirile cu aprecieri, răutatea cu bunătate, rănile cu mângâieri, ura cu iubire…
Dacă aş putea… ce frumos ar fi! Dacă!

Isabbela Rahela