1001 de nopți: Candidatul Zeus, primarul panicat

La început, îl aveam pe „Zeus” candidat, omul care promitea că va ridica orașul din noroi cu o singură mână, ba chiar cu o singură privire plină de fulgere. „Voi schimba tot!”, spunea el la fiecare colț de stradă, iar mulțimea îl aclama de parcă era promisiunea întruchipată.

Așa că lumea a votat „zeul”, visând că primăria va deveni un Olimp administrativ. Dar, surpriză! În prima zi de mandat, când a pășit în birou, a dat nas în nas cu datoriile – niște datorii mai mari decât cele adunate iarna la ușa pensionarilor.

Orașul este îngropat în datorii ca rotile caruțelor în noroiul de pe ulițele din Mimiu și în loc de schimbare, zeul nostru și-a luat o privire de muritor speriat.

Și uite-l pe primarul nostru, deja transformat din „Zeus” în om de rând, măcinat de griji și promisiuni greu de realizat. Tot ce-i mai lipsește este o alta conferință de presă în care să spună intr-o cascada de lacrimi: „Nu e vina mea! Moștenirea e grea!”.

Unde s-au dus toate fulgerele? Unde e curajul acela din campanie, de care era așa de sigur? Probabil a rămas undeva la tipografie, odată cu afișele de campanie.

Așa că povestea zeului de primărie se încheie cu un „bine-ați venit în realitate”, iar curajul și promisiunile rămân doar legende.

De unde ni se promitea un Hercule al administrației, am rămas cu un Sisif care împinge muntele de datorii, dar parcă fără mare tragere de inimă…