EvenimentRedacția Știrile pro Prahova vă urează SĂRBĂTORI FERICITE! By RedactiaPosted on 24/12/201612 min read0 0 468 Share on Facebook Share on Twitter Share on Google+ Share on Reddit Share on Pinterest Share on Linkedin Share on Tumblr Datini si obiceiuri de CraciunCate bordeie, atatea obiceie, asa spune un proverb ce, in zilele noastre se dovedeste a fi adevarat. In functie de zona, religie, influente, fiecare familie pastreaza cateva obiceiuri pe care le-au pastrat si parintii si bunicii lor, le combina si le pastreaza pe cele care ii reprezinta, pot dezvolta obiceiuri proprii in funtie de noile convingeri, credinte, trend-uri.Din mosi stramosi se spune ca in Ajunul Craciunului trebuie sa tii post deoarece Fecioara Maria nu a mancat nici ea nimic in acea zi.Nu trebuie sa dai nimic cu imprumut in acea noapte deoarece iti poti pierde norocul.Nu trebuie sa lasi o alta persoana sa-ti inchida usa; se prea poate sa aiba mana rea si sa-ti alunge norocul. In Ajun trebuie sa recuperezi tot ceea ce ai imprumutat peste an. Femeile pun in apa cu care se spala un ban si o nuca, toate acestea pentru ca in anul urmator sa fie frumoase si sa aiba bani.Cei care au gospodarii pun mana pe toate uneltele, pentru a le putea folosi cu spor in anul urmator.Tot in ajun se pune o potcoava intr-un vas cu apa. Din vas stapanul casei bea primul, apoi da din ea vitelor. Gospodarii stau la masa cu picioarele pe topor pentru a fi tari ca fierul. Daca primul om ce intra in casa e barbat, urmeaza un an bun.In ajun se pun in colturile mesei catei de usturoi si samburi de mere pentru a nu fi deocheati si ca farmecele sa nu te atinga.In Ajun se pune masa si aceasta trebuie sa ramana intinsa toata noaptea, iar focul din soba nu trebuie sa se stinga.Din Ajun pana la Boboteaza casa se matura de la prag spre ultima camera si nu invers, pentru ca fetele de maritat sa aiba petitori. Gunoiul nu trebuie dat afara din casa in Ajun.De Craciun painea se pune pe masa, pentru belsug si pleava de grau sub fata de masa.Una dintre cele mai bine pastrate datini din aceasta perioada este impodobirea pomului/ bradului. Insa la origini bradul nu era impodobit cu globulete si instalatii muzicale. Ell era impodobir cu mere rosii ce semanau cu merele din Arborele Lumii.In Europa secolului 15 de exemplu, erau pastrate cateva traditi pagane: casele se impodobeau cu crengute verzi, oamenii isi faceau daruri unii altora. Apoi locul crengutelor a fost luat de un copac intreg.Primul pom de Craciun din lume a fost in 1605 la Strasbourg. Locul: piata publica. In loc de globulete avea mere rosii.In 1611 la Breslau, ducesa Dorothea a impodobit un brad foarte asemanator cu cel care se impodobeste in zilele noastre. Craciun in AfricaLocuitorii Africii nu sunt crestini, deci Craciunul nu se sarbatoreste. Cei care il sarbatoresc o fac in grupuri foarte restranse, iar obiceiurile sunt unele imprumutate.In Etiopia data la care are loc aceasta sarbatoare urmeaza vechiul calendar roman, adica 6 ianuarie, nicidecum 25 decembrie. Craciun in AngliaCopiii trebuie sa scrie scrisori Mosului si apoi le arunca in foc pentru ca acestea sa ajunga mai repede la el datorita unui pitic ce va scoate scrisoarea pe horn. Se mananca Phun-pudding sau asa numita prajitura a reginei.In Postul Craciunului se toarce canepa, in si lana. Oamenii se intalnesc ca si la noi in unele zone, la sezatori.Gospodina in casa careia avea loc intrunirea se pregatea cu bautura si mancare frugala, si anunta flacaii, in cazul in care acestia nu se informau singuri de mersul sezatorilor.Casa era dereticata si se pregateau mai multe lavite sau scaune necesare torcatoarelor.Odata cu lasarea intunericului, femeile porneau cu furca de tors catre casa in care avea loc sezatoarea.In cazul in care sezatoarea avea drept scop intrajutorarea, dupa sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia, in mod egal, cantitatea pe care o aveau de tors in acea noapte. Cand sezatoarea era doar un simplu prilej de intrunire comunitara, fiecare isi aducea de acasa ceea ce avea de tors.Sezatorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile, ci si pentru scarmanatul lanii, scarmanatul penelor etc. Niciodata in sezatori nu se coseau camasi, aceasta operatie facandu-se in mod individual de catre fiecare gospodina sau tanara fata, in casa proprie.Dupa ce participantele isi primeau „portia”, pentru crearea unei atmosfere placute, ele erau servite cu un paharel de tuica indulcita, de obicei, cu miere de albine.Sezatoarea odata inceputa, participantele faceau schimb de informatii referitoare la viata cotidiana din sat si comentau evenimentele cele mai importante petrecute in propria comunitate sau in localitatile invecinate.Din 23 spre 24 decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor, ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. Cu traista dupa gat, colindatorii merg din casa-n casa. Gazda imparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de fainaIn unele locuri, in noaptea Cracinului putem intalni si cantarea religioasa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii. Este o drama religioasa ce infatiseaza misterul Nasterii Domnului in toate etapele sale.Vicleimul apare la noi pe la sfarsitul secolului al 18. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu.Din ziua Ignatului si pana la incheierea Craciunului, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Jocul Caprei (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) a fost la origine un ceremonial grav, un element de cult.Jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza.Obiceiul pare ca isi are originea in cele ale romanilor si grecilor: in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare. Capra joaca dupa fluier, iar la final unul din flacai, apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa ureza. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si musafire, apoi se pleaca multumind.Numit si , un vas de lemn de forma unei putinici, cu fundul acoperit cu piele de capra sau de oaie, bine intinsa si legata cu un cerc sau stransa cu o franghie. Prin mijlocul acesteia trece o suvita de par de cal fixata in interior cu un nod sau cu bat trecut printr-un lat. Gura vasului este deschisa. Unul din flacai tinea buhaiul, iar altul, cu degetele muiate in bors, in apa cu sacaz sau numai in apa, tragea suvita de par, producand un zgomot surd, intarit de cutia de rezonanta a vasului. De la Craciun pana la Boboteaza, copiii umblau cu steaua. Acesta vrea sa aminteasca de steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi. Cantecele despre stea provin din surse diferite: din literatura bizantina ortodoxa, din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, din literatura de nuanta Calvina si din traditiile locale.