Primul festival de manele a inflamat deja internetul

Primul festival de manele a inflamat deja internetul

Când s-a anunțat că Arena Națională va găzdui Festobal, primul festival dedicat trapanelelor și manelelor, am avut un sentiment previzibil: nu dezgustul sau bucuria, ci anticiparea conflictului. Pentru că, în România, manelele nu sunt doar un gen muzical — sunt o oglindă în care unii nu vor să se vadă.

Să o spunem direct: nu muzica e problema. Ci faptul că, pentru o parte a publicului, succesul unui festival cu Florin Salam sau Tzanca Uraganu pare o amenințare simbolică. E deranjant pentru unii să vadă că publicul larg validează ceea ce mulți ani s-a considerat marginal, chiar „rușinos”. De parcă aplauzele pentru un acordeon ar putea anula un concert de vioară clasică.

Ipocrizia este și ea în forță. Sunt oameni care dansează cu patos pe „Saint Tropez” la petreceri private, dar care protestează online cu furie academică atunci când aceeași muzică iese la lumină, pe o scenă legitimă. De ce? Pentru că e mai ușor să tolerezi un stil în umbră decât să-l accepți în centrul atenției.

Festobal ne provoacă la un exercițiu colectiv de sinceritate: dacă ne dorim cu adevărat diversitate și libertate artistică, trebuie să învățăm să nu mai ierarhizăm cultura în „superioară” și „inferioară”. Arena Națională a găzduit de toate — de la Metallica la Ed Sheeran. E timpul să înțeleagă toată lumea: cultura populară nu e mai puțin valoroasă doar pentru că n-are orchestră simfonică în spate.

Într-o țară unde ne place să spunem că „gusturile nu se discută”, e interesant cât de aprins le discutăm. Poate că Festobal n-a stârnit o criză culturală. Poate doar ne-a expus limitele toleranței.