Ploieștiul, între democrație și dezvoltare. Scena locala: „Blocam tot!

Orașul Ploiești a devenit, în ultima ședință a Consiliului Local, microcosmul unei dezbateri mult mai ample: poate democrația locală, cu toate mecanismele sale necesare de consultare și consens, să devină un obstacol în fața dezvoltării?

Scena este una familiară în multe orașe din România: un primar vine cu un proiect de modernizare – în acest caz, aprobarea unui studiu de fezabilitate pentru liziera din zona UPG. Proiectul, deși doar un prim pas tehnic, a fost respins de consilierii locali. Reacția primarului, Mihai Polițeanu, a fost una de duritate și dezamăgire profundă, acuzându-și colegii că au „nicio conexiune cu ploieștenii” și că acționează din „motive politice” meschine, pentru a-i împiedica să câștige „capital electoral”.

Este democrația în factor de progres?

Argumentul adus în discuție este unul vechi, dar perpetuu actual: țările autoritare, precum China sau Emiratele Arabe Unite (Dubai), par să se dezvolte exponențial, într-un ritm demn de „o altă planetă”. De ce? Pentru că acolo, cel care conduce nu întreabă „X persoane” dacă sunt de acord. Decizia se ia rapid și se execută fără blocaje birocratici sau politice.

La polul opus stă democrația, un sistem care, prin esența sa, necesită dezbatere, consultare și aprobare de la multiple părți. În mod ideal, acest proces asigură transparență, legitimititate și protejează interesele comunității. În practica românească, însă, se transformă adesea într-un teatru politic unde interesele de partid și lupta pentru capital electoral înăbușă orice inițiativă, indiferent cât de benefică ar fi pentru oraș.  Când câștigă un primar alegerile, consilierii din alte partide îl blochează. Daca la următoarele alegeri câștigă candidatul celor din opoziție va fi blocat la rândul lui de cei care au pierdut. Perpetuum mobile!

Ploiești: Studiu de caz al blocajului

Situația din Ploiești este un manual. Proiectul respins nu era însăși modernizarea, ci aprobarea unui studiu de fezabilitate – adică un demers preliminar pentru a afla dacă proiectul este fezabil, viabil și cât va costa. Refuzul chiar și a acestui pas inițial trimite un mesaj clar: opoziția nu este împotriva proiectului în sine, ci împotriva faptului că ar putea aduce un plus de popularitate primarului.

Această logică perversă transformă consiliile locale în arene unde nu se mai luptă pentru idei, ci pentru vizibilitate. Consilierii, care la momentul alegerilor promit „totul pentru orașeni”, votează apoi împotriva acelorași orașeni doar pentru a-i frustra pe aceștia și a-i determina să-și direcționeze nemulțumirea către primar la următoarele alegeri.

În inima acestui conflict fara capăt stă cetățeanul, care rămâne cu infrastructura în paragină. El este martorul neputincios al unei lupte unde necesitățile reale ale comunității sunt sacrificate pe altarul ambițiilor politice mici. Primarul, deși cu un proiect, este blocat. Opoziția, deși fără un plan alternativ, câștigă puncte politice prin simpla blocare. Iar orașul stagnează.

Pentru final o urare:

Blocați tot până la următoarele alegeri, când noua opoziție va bloca tot până data viitoare.

Case closed