In contextul in care firmele de curierat nu mai fac față, Poșta Română se prăbușeste a doua oara sub povara incompetenței managementului de stat

Poșta Română, odată un pilon al comunicării și un simbol național, se află, după a doua încercare de relansare, în pragul dispariției, sufocată de lipsa de viziune, management defectuos și o incapacitate cronică de adaptare la vremurile moderne. În timp ce piața coletelor explodează datorită comerțului online, Poșta Română, o companie cu infrastructură vastă și resurse semnificative, a eșuat lamentabil în a rămâne competitivă. Acum, în loc să se reinventeze și să profite de această oportunitate, conducerea companiei alege calea capitulării.

În timp ce firmele de curierat mici prosperă și abia mai fac față cererii uriașe, Poșta Română, cu mii de sedii, angajați și resurse care ar putea fi un avantaj imens, se retrage rușinos. Cum poate o companie națională să fie depășită de entități private care au pornit de la zero, fără suport guvernamental, fără rețele deja stabilite și fără brandul recunoscut de milioane de români? Răspunsul este simplu: incompetență crasă la nivel managerial.

Directorul general al Poștei Române, Valentin Ștefan, nu doar că admite falimentul moral al companiei, ci îl anunță cu nonșalanță. În loc să prezinte un plan strategic de revitalizare, declară că soluția este închiderea oficiilor poștale și transformarea acestora în spații de închiriat. Practic, vor să transforme Poșta Română într-o agenție imobiliară! Este un afront direct adus milioanelor de români care, de-a lungul decadelor, au susținut această instituție cu încrederea și banii lor.

Valentin Ștefan susține că oficiile poștale nu sunt profitabile și nu au viitor. De ce? Pentru că Poșta Română vinde timbre de 10 bani, din care câștigă 2 bani. Aceasta este logica managerială a unui lider care nu a înțeles că potențialul companiei nu stă în timbre, ci în adaptarea la cerințele moderne ale pieței. Într-o eră a comerțului online, unde fiecare colet are nevoie de un curier, Poșta Română, cu infrastructura sa vastă, ar putea domina piața. În loc să concureze agresiv cu firmele de curierat, aleg să cedeze.

Conducerea Poștei Române pretinde că menține oficiile deschise „din datorie morală” față de angajații care și-au dedicat viețile companiei. Bineinteles ca in realitate nu tine nimeni deschis nimic cu gandul la vre-un angajat. Nu o face nimeni în nici un context și la nici o firma. Sunt vorbe goale ca doar nu va imaginati ca directorul unei instituții e prietenul de suflet al angajaților, însă salariul astronomic poate susține ideea de a nu închide această companie. In contextul inchirierii spatiilor postul de director ramane! Ce viitor au acești angajați în condițiile în care activitatea se reduce treptat, iar oficiile se închid? Poate doar postul de firector are un viitor real. Este uluitor cum nu poti sta pe piata in contextul in care traficul de coletărie se mărește exponential.

Promisiunile privind modernizarea companiei nu sunt decât vorbe goale. O companie care renunță la activitatea sa principală nu se modernizează; se descompune. Deciziile actuale arată clar că Poșta Română nu are un plan real de redresare, ci doar o strategie de minimizare a pierderilor. În loc să fie o alternativă puternică și accesibilă pentru livrările rapide și servicii moderne, Poșta Română se transformă într-un muzeu al eșecurilor administrative.