„Pensiile speciale : Sfântul Graal al Justiției Române”. CCR a decis ca pensiile speciale să rămână 

Într-o țară unde pensia vine mai devreme decât prima ridare, iar magistratul are drept divin la tihnă eternă, Curtea Constituțională a mai scris o pagină de aur în istoria independenței financiare.

Votul a fost strâns: 5 la 4. Cinci pentru sfințirea privilegiului, patru pentru decor.

Se zice că cei cinci au votat cu mâna tremurândă — nu de emoție, ci de grija pensiei.

De fapt, CCR n-a respins o lege, a apărat o tradiție milenară: aceea că magistratul nu se atinge nici cu reforma.

Cum să te autodevorezi? Cum să spui: „Da, vă rog, luați-mi privilegiul, m-am săturat să trăiesc bine”?

Politicienii au apărut pe rând, cu mâinile ridicate ca la serbare:

„Promitem reformă! Promitem dreptate! Promitem… ceva.”

Apoi, când s-a auzit verdictul CCR, s-au ascuns sub masă ca după o petardă electorală.

Domnul Bolojan, viteazul din Oradea, a spus că-și dă demisia.

Toată țara așteaptă spectacolul. Poate chiar o conferință de presă cu popcorn.

Dar până atunci, reforma pensiilor speciale rămâne o legendă urbană, un mit mai greu de prins decât Yeti și mai etern decât Dracula.

Și așa, România merge mai departe: un stat de drept, dar cu pensii de stânga și nervi de dreapta.

Cine se mai miră?

Aici, reforma moare înainte să fie născută, iar privilegiul are mai multe vieți decât o pisică.

Ha, ha, ha

P.s.- Decizia a fost luată astazi