Nu s-au schimbat ei, i-a schimbat realitatea! Bruxelles imaginea ipocriziei curate

Bruxelles s-a împiedicat in ideologii lovindu-se de realitate sau ipocrizia unui sistem

Să vă spun o poveste. E despre aceiași oameni, în aceeași clădire, care acum câțiva ani te scuipau în față dacă îndrăzneai să spui că vrei granițe și că migrația în masă e o problemă erai ”extremist”. ”populist”. ”anti-european”.

Așa erau numiți cei din Polonia și Ungaria pentru că? Pentru că nu voiau cote obligatorii de imigranți. Simplu. Atât. Refuzul tău de a-ți deschide casa oricui, oricum, fără control, era egal cu fascismul.

Era 2015-2016. Parlamentul European toca marșuri progresiste: ”solidaritate”, ”drepturile omului”, ”nu există legătură între migrație și terorism”. Și toți din Est care vedeau altfel de la Viktor Orbán la Mateusz Morawiecki erau ignorați, ridiculizați, pedepsiți.

Ajunsesem ca o simplă întrebare adresată Comisiei Europene despre cum a intrat un terorist prin Grecia sub acoperirea azilului să fie catalogată drept ”stigmatizare”. Cam asta era ”democrația europeană” pe atunci, dacă nu ești de acord cu noi, ești extremist.

Dar iată-ne acum. Uită-te la ei.

Pe 26 martie 2026, același Parlament European care mârâia la Ungaria a votat cu 389 la 206 pentru cel mai dur regulament de deportări din istoria UE.

Nu glumesc. Uite ce scrie negru pe alb:

· Detenție până la 24 de luni

· Percheziții în casele migranților ilegali

· Centre de deportare în țări terțe

· Interdicții de reintrare de până la 10 ani

· Dacă ești deportat în Suedia, ești deportat peste tot

Același for care plângea pentru ”copiii din Mediterana” votează acum un regim în fața căruia până și Verzii urlă: ”Facem un pas mai aproape de forțele ICE în UE”.

Alice Bah Kuhnke, europarlamentar de stânga, a spus că e ”o zi de doliu”. Caritas vorbește despre ”stigmatizare și metode punitive”.

Unde erați acum 8-9 ani, domnilor, când Polonia era numită extremistă pentru că nu voia ceea ce voi votați azi în numele tuturor?

Nu, nu mă interesează ”evoluția circumstanțelor”. Știu ce o să îmi spuneți. Că situația s-a schimbat. Că atunci era criză, că acum e altceva. Că migrația ilegală a scăpat de sub control. Că au fost atentate. Ca s-a triplat infractionalitatea, ca cetățenii europeni nu se mai simt in siguranță. Corect! Dar atunci recunoașteți: PATRIOȚII ĂIA CARE VEDEAU DE LA PRIMA ORĂ PERICOLELE NU ERAU EXTREMIȘTI. ERAU REALIȘTI.

Singura diferență dintre ei în 2015 și voi în 2026 e că lor le plăcea adevărul, iar vouă vă plăcea să vă simțiți bine cu voi înșivă. Atât.

Atunci, ”deportarea” era fascism. Azi, e ”singura soluție pragmatică”. Atunci, ”granițele” erau xenofobe. Azi, le întărești cu beton și sârmă ghimpată. Atunci, dacă spuneai că vrei să îi trimiți înapoi pe cei care nu au drept de azil, erai un monstru. Azi, tocmai ați votat legea care face exact asta.

Dacă acum se votează deportări, înseamnă că am învățat ceva după atâția ani de criză.

Ce mă face să râd amar și să mă și înfurie este zeroul de asumare. Niciunul dintre cei care numeau extremiști pe cei care vedeau realitatea dincolo de ideologie nu vine azi să-și ceară scuze. Nici măcar să spună: ”Uite, ne-am înșelat. Patriotic vorbind, nu era extremism. Era bun simț.” Nu. Trec pur și simplu la următorul subiect. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la urmă, elitele europene nu au o problemă cu deportările. Au o problemă cu cine le spune. Dacă le spunea Viktor Orbán, era extremism, dacă le votează Parlamentul European, e democrație.

Aceasta este ipocrizia curată, servită pe tavă de aur.

Tu ce crezi? Mai e cineva care mai are răbdare cu Bruxelles-ul după atâția ani de lecții de morală intoarse pe dos?

Adrian Constantin