Ni se spune ” sa strângem cureaua” dar România exportă curent ieftin, iar românii plătesc facturi tot mai mari

De mai mulți ani, România este unul dintre principalii furnizori de energie electrică pentru Republica Moldova. Prin contracte directe, producătorii români vând peste Prut energie activă la un preț plafonat în jur de 0,40–0,45 lei/kWh. Aceasta este o valoare apropiată de costul de producție, menită să asigure stabilitatea energetică a Moldovei și să reducă dependența de importurile din est.

În același timp, românii plătesc facturi care reflectă tarife finale de 1,1 – 1,5 lei/kWh, adică de aproape trei ori mai mult decât prețul cu care energia pleacă spre Chișinău. Cum este posibil?

Preț mic la export, preț mare la factură

Diferența vine din structura facturii de electricitate din România. Consumatorul casnic nu plătește doar energia activă, ci și tarifele de transport și distribuție, care asigură funcționarea rețelei naționale, contribuțiile și certificatele verzi, menite să sprijine producția din surse regenerabile, accize și TVA, care măresc semnificativ costul final.

Astfel, ceea ce producătorii vând la 40–50 de bani/kWh, ajunge la românul de rând la peste 1,3–1,5 lei/kWh.

Moldova, consumator preferențial

Republica Moldova beneficiază de prețuri negociate direct cu producătorii români, fără să suporte tarifele de rețea și taxele specifice României. Totuși, și peste Prut consumatorii finali plătesc mai mult decât 0,45 lei/kWh. În ianuarie 2025, tarifele oficiale au ajuns la 4,10–4,68 lei/kWh (în lei moldovenești), echivalentul a circa 0,7–0,8 lei românești.

Pentru populație, statul moldovean aplică compensații: primii 110 kWh/lună pot fi facturați la un tarif redus, de maximum 1,84 lei/kWh (aprox. 0,35 lei românești).

Românii strâng cureaua

În timp ce în România mesajul public este de „strâns cureaua” și reducere a consumului, oamenii se simt nedreptățiți: producătorii locali vând curent ieftin în afara țării, dar facturile interne cresc constant.

De fapt, problema nu este prețul de producție, ci întregul lanț de costuri și taxe care se adaugă pe piața internă. Statul român preferă să păstreze tarifele de rețea și taxele la niveluri ridicate, iar liberalizarea pieței a adus oferte variate, dar mai scumpe pentru mulți consumatori.

România se prezintă ca un partener strategic pentru Republica Moldova, oferind energie la prețuri prietenoase. Dar, pe plan intern, românii ajung să plătească printre cele mai mari facturi din regiune, în ciuda faptului că țara este producător net de energie.

Întrebarea legitimă a consumatorului rămâne: de ce curentul nostru se vinde ieftin peste graniță, în timp ce acasă trebuie să „strângem cureaua”?