Mecanismul economic care transformă frica în bani, mulți bani.

Un flux uriaș de bani publici spre industria militară pentru un război imposibil

Bugetele de înarmare sunt, în esență, contracte publice colosale. Fiecare rachetă, avion sau sistem radar înseamnă milioane sau chiar miliarde de euro transferați de la stat către companii private: Lockheed Martin, Raytheon, BAE Systems, Thales, Rheinmetall și altele. Aceste companii au o puternică influență politică, prin lobby și finanțarea campaniilor electorale. Ele participă chiar la redactarea strategiilor de apărare și deloc surprinzător, susțin constant ideea că „amenințarea este în creștere”. Cu alte cuvinte, industria care trăiește din frică are tot interesul să o mențină vie. Adevărata bătălie de azi nu se duce cu tancuri, ci cu narațiuni. Totul într-o anumită direcție pentru că toate canalele de comunicare le deține occidentul.

Ni se spune zilnic că suntem „în prag de război” pentru că o societate speriată e mai ușor de condus, mai puțin dispusă să întrebe „de ce” și mai ușor de manipulat.

În realitate, războiul total este foarte puțin probabil, tocmai din motivele logice pe care le vedem clar: incapacitatea Rusiei de a-și impune voința în Ucraina de atâția ani de zile, unde și-a concentrat aproape toate resursele fara un rezultat palpabil, ceea ce face ca deschiderea unui nou teatru de război sa fie o decizie absolut fara sens și aproape imposibil de susținut. Iar nu în ultimul rând, să nu uităm că Rusia deține cel mai mare arsenal nuclear ( peste 5000 de focoase), ceea ce din nou face imposibil un conflict direct cu Occidentul. Practic daca acest lucru s-ar întâmpla prin absurd, ar însemna sfârșitul fizic al speciei noastre pe pamant, iar ambele tabere știu asta! Deținerea de arsenal atomic este practic un garant al păcii! Ce război? Care război? Rusia nu poate ataca România sau oricare alta tara pentru că practic ar ataca NATO. Trăim zilnic aceasta panica că Putin vrea să atace Romania, ” pe persoană fizică”. De ce ar face-o? Pentru că așa ni se spune! D-aia!

Și noi cumpărăm tancuri ca sa ne batem cu prima putere nucleara de pe planetă! Frumos!

Președintele american Dwight Eisenhower, un general de carieră, avertiza încă din 1959 asupra pericolului ca industria militară să ajungă să controleze politica.

El numea acest sistem „complexul militar-industrial” o alianță între guverne care alimentează frica, corporații care profită de ea și mass-media care o amplifică. De atunci, acest model s-a extins la nivel global.

Cine câștigă și cine plătește

În fiecare an, miliarde de euro dispar din bugetele publice pentru a finanța programe de înarmare!

Câștigătorii sunt companiile de armament, consultanții, intermediarii și politicienii care își asigură sprijinul acestora.

Perdanții sunt cetățenii obișnuiți, care suportă costul prin taxe, inflație și subfinanțarea altor domenii vitale sănătate, educație, infrastructură.

În timp ce oamenii sunt convinși că „siguranța” justifică orice sacrificiu, unii transformă această emoție colectivă în profituri uriașe.

Frica de un „război iminent cu Rusia” administrata zilnic pe rețelele de socializare este folosită ca pretext pentru accelerarea achizițiilor de armament, justificarea unor bugete record pentru apărare și crearea unui sentiment de urgență permanentă iar odată ce populația este convinsă că „războiul e aproape”, orice cheltuială devine acceptabilă.

Să fim clari! Fiecare stat are nevoie de o armată capabilă să se apere, dar între apărare legitimă și exploatarea fricii pentru profituri uriașe este o diferență majora.

Astăzi, industria armamentului nu mai are nevoie de războaie reale pentru a prospera e suficientă iluzia unui pericol permanent.

În acest joc, frica devine resursă, iar pacea, o stare temporară care trebuie mereu „securizată” cu bani publici.

Pentru întreținerea spaimei ” că vine războiul” trebuie să fim pregatiti cu o armata bine antrenată, dar cu bătrânii rezerviști care practic sunt singurii chemați la ordin. Tinerii n-au făcut nici măcar stagiul militar, ei probabil vor invada țările europene cu mașinile lor scumpe și vor sta pe banii statelor gazda in calitate de refugiati. Așa că înarmați cu tancuri și soldați de vârsta a doua, vom purcede la marea victorie împotriva bombelor atomice rusești! Hilar!