Maine, Ploieștiul încearcă iar să scape de păcănelele

Administratia ploiesteană se chinuie mâine sa scoată pacanelele din oraș

Administrația ploieșteană se chinuie, după luni de dezbateri și amânări, să scoată păcănelele din oraș, în timp ce alte municipii au făcut-o deja fără scandal și fără circ politic.

Ploieștiul rămâne, din nou, în urmă. În timp ce orașe precum Brașov, Cluj, Buzău sau Sectorul 2 din București au adoptat rapid și ferm reglementări pentru limitarea sau eliminarea jocurilor de noroc din zonele centrale, administrația ploieșteană se împiedică în propriile proceduri. De luni de zile, subiectul scoaterii păcănelelor se plimbă între comisii, dezbateri publice, contre politice și amânări succesive. De fiecare dată când pare că se ajunge la un consens, apare o nouă interpretare, o nouă „analiză juridică”, o nouă discuție care împinge decizia încă o săptămână, încă o ședință, încă o rundă de declarații.

Un oraș sufocat de săli de jocuri, dar o administrație indecisă

Ploieștiul este, statistic, unul dintre orașele cu cea mai mare densitate de săli de jocuri raportată la populație. În cartiere, în centru, lângă școli, lângă stații, păcănelele au devenit parte din peisajul urban, iar presiunea publică pentru eliminarea lor a crescut constant. Cu toate acestea, administrația locală a reușit performanța de a transforma un subiect simplu, reglementarea jocurilor de noroc,  într-un maraton birocratic.

Dezbateri peste dezbateri, amânări peste amânări

Dezbatere publică inițiată, apoi reluată. Proiect de hotărâre introdus, retras, reintrodus.Comisii care cer „clarificări suplimentare”. Consilieri care se contrazic pe procedură, nu pe fond.În tot acest timp, alte administrații locale au adoptat hotărâri similare într-o singură ședință, fără spectacol politic.

Ploieștiul riscă să devină ultimul oraș mare care acționează

În loc să fie printre orașele care dau tonul schimbării, Ploieștiul riscă să rămână exemplul negativ, un municipiu care vede problema, o recunoaște, o discută, o analizează… dar nu o rezolvă. Iar cetățenii observă asta. Frustrarea se adună. Pentru că, în final, oamenii nu cer imposibilul: cer doar ca administrația să facă ceea ce alte orașe au făcut deja.