Ipocrizia geopolitică sau când „hoții strigă hoții: Occidentalii dau lecții de morală în timp ce ocupa teritorii peste tot în lume

În timp ce condamnă vehement anexările Rusiei în Ucraina, marile puteri occidentale – în special Franța, Regatul Unit și Statele Unite – continuă să controleze teritorii de peste mări, rămășițe ale unui imperiu colonial care a modelat lumea timp de secole. În acest context, se ridică o întrebare legitimă: cu ce autoritate morală dau lecții de suveranitate, autodeterminare și drept internațional, când ele însele nu și-au curățat complet propria istorie sau practică geopolitică?

Colonii moderne sub alt nume?

Termenul „colonie” a devenit demodat. Astăzi vorbim despre „teritorii de peste mări”, „colectivități autonome” sau „regiuni ultraperiferice”. Însă esența rămâne: teritorii aflate sub controlul unui stat străin, la mii de kilometri distanță de metropolă, adesea locuite de populații indigene, cu culturi, limbi și istorii diferite.

Franța cea mai vocala in problema invaziei Ucrainei, tine lecții de morală geopolitica in timp ce deține 13 teritorii străine invadate și ocupate de-a lungul istoriei.

Departamente și regiuni de peste mări (DROM) – teritorii integrate în Franța

1. Guadelupa (Caraibe)

2. Martinica (Caraibe)

3. Guyana Franceză (America de Sud)

4. Réunion (Oceanul Indian)

5. Mayotte (Oceanul Indian, lângă Madagascar)

Colectivități de peste mări (COM) – teritorii cu autonomie mai mare

6. Polinezia Franceză (Pacific)

7. Saint-Pierre și Miquelon (lângă Canada)

8. Wallis și Futuna (Pacific)

9. Saint-Barthélemy (Caraibe)

10. Saint-Martin (partea franceză a insulei în Caraibe)

Teritorii speciale / cu statut aparte

11. Noua Caledonie (Pacific) – teritoriu cu autonomie extinsă și referendumuri pentru independență

12. Teritoriile Australe și Antarctice Franceze (TAAF) – insule nelocuite permanent, inclusiv Terre Adélie în Antarctica

13. Insula Clipperton (Pacific) – teritoriu nelocuit

Regatul Unit:

Deține 14 teritorii britanice de peste mări, cum ar fi:

Insulele Falkland (disputate de Argentina)

Gibraltar (disputat de Spania)

Insulele Virgine Britanice, Bermuda, Anguilla etc.

Toate acestea funcționează în moduri care aduc aminte de administrația colonială, chiar dacă acoperită de instituții moderne.

Statele Unite:

Puerto Rico, Guam, Samoa Americană, Insulele Virgine Americane sunt teritorii care nu au vot în Congres și au o reprezentare limitată în deciziile politice federale. Acestea nu sunt state, dar nici complet independente. Sa nu mai vorbim de invaziile și bazele militare de pe întreaga planetă care aduc automat și controlul acestor teritorii.

Rusia: agresoare sau oglindă a vechilor imperii?

Rusia a fost (pe bună dreptate) criticată pentru anexarea Crimeei în 2014

Invazia Ucrainei în 2022 a fost catalogata ca un control al unor regiuni separatiste prin forță militară însă, din punct de vedere moral, mulți se întreabă cum pot țări care au invadat și la ora actuala mențin controlul asupra unor teritorii din Pacific sau Atlantic să vorbească despre „suveranitate națională”?

Dubla măsură: democrație selectivă?

Occidentalii justifică deseori controlul asupra acestor teritorii prin faptul că se fac referendumuri locale (ex: Noua Caledonie), că au statut de autonomie, că se contribuie cu ajutoare și investiții economice, dar în realitate aceste regiuni sunt dependente economic și lipsite de putere reală de decizie.

Referendumurile sunt adesea organizate în condiții dezechilibrate, cu presiuni politice sau boicoturi. Inegalitățile sociale și tensiunile etnice sunt încă puternice în multe dintre aceste locuri ocupate.

În concluzie cine are dreptul să acuze și să dea lecții de morală geopolitica?

Deși există această ipocrizie mondiala nu înseamnă că Rusia are dreptate, însă un mesaj devine mai puternic când vine din partea cuiva care nu practică exact ceea ce condamnă. Occidentul trebuie să recunoască deschis propriile moșteniri coloniale nerezolvate și situațiile actuale a neocolonialismului pe care îl practica ” mulgând” resursele teritoriilor ocupate pentru interesul personal. Asa că în acest caz putem spune că ” hoțul strigă hoții”

Democrația și autodeterminarea nu pot fi invocate selectiv. Doar printr-o abordare sinceră și coerentă, lumea poate vorbi cu o voce unitară împotriva abuzurilor teritoriale – indiferent că vin dinspre Est sau Vest.