De ce se numește „Proces Verbal” daca e scris?

Cu siguranță v-ați întrebat, cel puțin o dată în viață, de ce actul care consemnează o constatare, o ședință sau o abatere de la regulament se numește „proces verbal”, atunci când el este, în mod evident, scris.

Răspunsul este o călătorie în timp și în istoria cuvintelor noastre. Denumirea, care pare o contradicție, este de fapt o fosilă lingvistică – o relicvă a unui timp când procedurile erau fundamental diferite.

„Proces”: Despre desfășurare, nu despre hârtie

Cuvântul „proces” nu se referă la hârtia pe care este tipărit documentul. El vine din latinescul processus, care înseamnă „înaintare, desfășurare”. Așadar, „procesul” este însuși evenimentul care se derulează: ședința consiliului local, constatarea unei avarii, sau o discuție importantă. Este acțiunea în sine.

„Verbal”: Când cuvintele erau rosite, nu scrise

Aici este inima misterului. „Verbal” provine de la cuvântul latin verbum – cuvânt. În antichitate și în Evul Mediu, când majoritatea oamenilor nu știau să scrie sau să citească, procedura obișnuită era ca o persoană autorizată să prezinte o relatare orală a celor întâmplate. Această descriere „cu cuvinte” (deci verbală) a unui eveniment (a unui proces) era ceea ce se numea inițial un „proces verbal”.

De la vorbit la scris: Evoluția unui termen

Pe măsură ce administrația s-a formalizat, a devenit necesar ca această relatare orală să fie păstrată pentru posteritate. Astfel, s-a început transcrierea în scris a acestei mărturii verbale. Documentul scris a moștenit denumirea vechii proceduri orale. El este, deci, înregistrarea scrisă a unei relatări verbale despre cum s-a desfășurat un anumit proces.

De ce a rămas denumirea astăzi?

Limba este uneal care păstrează cu grijă istoria ei. „Procesul verbal” a intrat în limba română ca un împrumut din franceză (procès-verbal), care, la rândul ei, l-a preluat din latină. Termenul a devenit standard în administrație și în drept, iar originea sa orală a trecut în plan secund. Astăzi, denumirea ne amintește, ca un ecou istoric, că actele noastre scrise au la bază puterea cuvântului rostit.

Pe scurt: „Proces verbal” înseamnă, la origine, relatarea (verbală) a desfășurării (procesului) unui eveniment. Chiar dacă această relatare este acum întotdeauna fixată pe hârtie, denumirea a rămas, ducând cu ea povestea unei epoci mai vechi.