Cu Nicușor in suflet și cu bursele tăiate

„Fără burse, fără carte”: De la Nicușor-salvatorul la Nicușor-explicatorul. Tinerii frumoși, cu pancarte de gât în loc de speranțe în suflet

A trecut mai puțin de două luni de când o parte considerabilă a electoratului urban, progresist și „educat” își punea speranțele într-un nou început: alegerea lui Nicușor Dan ca președinte al României. Acum, o parte dintre aceiași tineri, aceiași votanți entuziaști, se adună în stradă – dar nu ca să sărbătorească vreo reformă revoluționară, ci ca să protesteze. Motivul? Se taie bursele.

Cândva idolul celor care visau la „o Românie normală”, Nicușor Dan a devenit, peste noapte, purtătorul de cuvânt al reducerilor de drepturi pentru elevi și studenți. Cu o sinceritate dezarmantă, președintele a declarat că „nu e specialist”, dar „i s-a explicat” că sistemul de burse preuniversitare e „unic în Europa” – deci, desigur, trebuie tăiat. Pentru că dacă e ceva cu care România nu trebuie să se mândrească, aceea e unicitatea în susținerea educației, nu corupția endemică sau exodul medicilor.

„Mi s-a spus că e anormal să numești de merit ceva ce iau 30% dintre elevi”, a explicat președintele, invocând standardele abstracte ale unei Europe care n-a cerut niciodată României să taie bursele, dar iată că se potrivește perfect ca scuză.

Între timp, în București și alte centre universitare, studenții au ieșit în stradă, sub soarele canicular, cu pancarte și lozinci amintind că bursele nu sunt moft, ci uneori singura cale spre supraviețuire. „Fără burse, fără carte – România merge-n spate!” au strigat ei. Poate că nu e o analiză economică sofisticată, dar e o realitate crudă: în timp ce țara pompează bani în pensii speciale, sprijinul pentru educație se raționalizează.

Ironia? Mulți dintre acești tineri îl susțineau vocal pe Nicușor Dan. Era „alesul”, „tehnocratul onest”, „matematicianul salvator”. Acum, realitatea i-a ajuns din urmă mai repede decât deadline-ul unui proiect Erasmus.

Și poate că nu-i vina lui Nicușor Dan că ministerul condus de alții taie burse. Dar când președintele se transformă în comentator al deciziilor guvernamentale și nu într-un garant al echității și echilibrului, atunci votanții încep să se întrebe: am ales un lider sau un notar?