Barierele rămân, banii nu vin. Consiliul Local Ploiești, campion la hotărâri moarte

Consiliul Local Ploiești a aprobat în aprilie o modificare a regulamentului parcărilor de reședință, prin care barierele existente ar urma să fie desființate în 15 zile de la închirierea locurilor de parcare. Pare logic, la prima vedere. Problema e că nimeni nu-și închiriază un loc de parcare într-o parcare la care și-a montat pe cont propriu o barieră. Iar dacă nimeni nu închiriază, nimeni nu desființează aceste bariere. Adică fix ce a votat Consiliul nu se poate întâmpla.

O hotărâre care se anulează singură

Să recapitulăm, pe scurt, ce au votat consilierii locali:

· Barierele de pe domeniul public sau privat al municipiului vor fi desființate;

· Termenul: 15 zile de la închirierea locurilor de parcare din parcările rezidențiale dotate cu astfel de sisteme;

· În referatul de aprobare se explică, cu o logică de o limpezime suspectă, că eliminarea barierelor „nu ar trebui să aibă loc cu mult timp înainte de atribuirea locurilor, ci doar în momentul în care acestea sunt efectiv închiriate”, pentru a evita o perioadă de tranziție în care parcările ar fi neorganizate.

Sună bine. Sună responsabil. Sună a administrație care gândește, doar că există o mică problemă de logică elementară, pe care se pare că niciunul dintre domnii și doamnele consilieri nu a sesizat-o înainte de a ridica mâna: dacă parcarea are barieră, nimeni nu poate intra în ea. Iar dacă nimeni nu poate intra, nimeni nu-și închiriază loc. Iar dacă nimeni nu-și închiriază loc, bariera nu se desființează niciodată.

Este un cerc vicios perfect. O hotărâre care se auto-anulează. Un act administrativ care, prin propria sa formulare, se condamnă la neaplicare.

„Votăm ca să ne aflăm în treabă”

Aici nu mai vorbim despre o eroare de redactare. Vorbim despre o problemă de fond, care ridică întrebări serioase despre modul în care se iau deciziile în Consiliul Local Ploiești.

Cum se poate vota o hotărâre care, prin însăși condiția pe care o impune, nu poate produce efectul scontat? Cum se poate aproba un text care spune „desființăm barierele după ce închiriați locurile”, când barierele sunt exact motivul pentru care locurile nu pot fi închiriate?

Răspunsul, deși incomod, pare să fie unul simplu pentru că nu contează dacă hotărârea se aplică. Contează că a fost votată.

„Votăm ca să ne aflăm în treabă” nu mai este o expresie ironică. Este, de data aceasta, o descriere fidelă a realității. Consilierii votează, emit comunicate, se fotografiază cu hotărârea în mână, iar problema rămâne exact acolo unde era. Ba, uneori, devine mai complicată.

Deci, pe scurt se vroia a se introduce o taxă nouă, un permis anual, o plată. O sursă de venit pentru bugetul local.

Taxele stabilite pentru parcările de reședință și domiciliu sunt diferențiate în funcție de zona de fiscalitate, spune hotararea:

Zona A – 500 lei/an

Zona B – 400 lei/an

Zona C – 300 lei/an

Zona D – 200 lei/an

Iar în același timp, în loc să se rezolve problema barierelor, se creează încă una. Pentru că dacă barierele rămân, iar locurile nu pot fi închiriate, cine plătește permisul de parcare? Și pentru ce, mai exact?

Dacă vrei să organizezi parcările de reședință, nu începi prin a te întreba de ce nimeni nu-și închiriază locurile. Începi prin inventarierea terenurilor de reședință care au montate asemenea bariere ilegale ( și sunt foarte multe), dupa care acționezi la demolarea lor pentru a aduce domeniul public la starea de legalitate.

Între timp, ploieșteanul stă și se uită la o parcare cu barieră, montata de niste șmecheri în dispretul legii, pentru ca nu are acces fiind un cetatean de „mana a doua”, din cauza unei administratii care nu poate rezolva aceasta problemă. O problemă care pare sa fi încurcat toate inele de influență din sistemul administrativ.

Singura soluție care funcționează la ora actuala în orașul Ploiești

Dacă la ora asta totul pare blocat în orasul Ploiesti, există totuși o soluție pe care administrația nu o va spune niciodată cu voce tare, pentru că ar fi recunoașterea propriului eșec: montarea pe cont propriu a unei bariere la toate reședințele de domiciliu.

Nu ai loc de parcare? Îți faci singur. Nu vrei să plătești taxa nouă? Îți pui barieră. Ai încredere, Primăria nu va rezolva nimic? Îți rezolvi singur.