Ciclul inflamării patriote la fiecare patru ani

La fiecare patru ani, România se aprinde într-un ciclu de inflamare patriotică, un fenomen ce pare să se repete cu regularitatea unui ceas. Acest ciclu este marcat de discuții aprinse și polemici care împart națiunea în două tabere: salvatorii și hoții. Este un timp în care fiecare cetățean devine un luptător pentru cauza pe care o crede dreaptă, uitând de inflamările trecute și de promisiunile nerespectate.

În aceste perioade, certitudinile sunt clare și neclintite. Unii sunt convinși că ei sunt cei care vor salva România, în timp ce alții sunt etichetați drept hoți, cei care doar profită de pe urma țării. Este un scenariu care se repetă la nesfârșit, un ciclu din care pare că nu putem ieși.

Și apoi, la fel de brusc cum a început, se așterne liniștea. Agitația se diminuează, iar discuțiile aprinse se sting sub greutatea vieții de zi cu zi. România revine la normal, dar sub stratul acestei normalități zace o tensiune latentă, gata să explodeze din nou la următoarele alegeri.

La fiecare patru ani, memoria colectivă a națiunii pare să fie resetată, iar cetățenii sunt loviți de ceea ce am putea numi “memoria veveriței”. Uităm de promisiunile nerealizate și de luptele anterioare, pentru a ne repeta greșelile într-un nou ciclu de inflamare patriotică.

Este un dans periculos, unul care ne ține prizonieri într-un ciclu aparent infinit. Dar poate că, recunoscând acest model, putem începe să căutăm o cale de ieșire. Poate că, în loc să ne lăsăm prinși în capcana acestui ciclu, putem alege să ne concentrăm pe construirea unei Românii mai bune, cu fiecare zi, nu doar o dată la patru ani.