Agentul rutier: vedeta in România, retrogradare in alte țări

De ce in Romania a fi polițist rutier înseamnă că ” ești prima toată la căruță 

Dacă în filmele americane vedem deseori polițiști „pedepsiți” prin trimiterea la secția de circulație, în România a lucra la Poliția Rutieră este considerat o adevărată fală. De ce această diferență de percepție?

Pentru majoritatea românilor, contactul direct cu instituția poliției se face prin agenții rutieri. Ei sunt cei care opresc șoferii în trafic, dau amenzi, verifică documente sau asigură fluidizarea circulației. Astfel, Rutiera devine „chipul” poliției, spre deosebire de alte țări unde interacțiunea cetățenilor cu poliția are loc mai rar sau prin alte structuri.

Puterea de a da și a lua permisul

Un alt element care sporește autoritatea și importanța rutierilor in percepția publică din România este capacitatea lor de a aplica sancțiuni cu impact imediat, de a fi la un moment dat  ” la mâna agentului rutier”. Nimeni nu vrea sa primească o amendă usturătoare sau mai rău să-i fie suspendat dreotul de a conduce. Într-o țară în care mașina este indispensabilă pentru navetă, muncă și viața de zi cu zi, această putere de decizie pe care o are politistul rutier il transformă într-o figură cu greutate.

El practic poate aplica o sancțiune contravențională chiar daca aceasta nu este reală, după care îți poate transmite că poți face contestație în 15 zile, contestație pe care ulterior este foarte greu de demonstrat contrariul in sala de judecata.

Traficul – o problemă națională

România are una dintre cele mai ridicate rate de accidente rutiere din Uniunea Europeană. Drumurile aglomerate și infrastructura deficitară fac din siguranța rutieră o prioritate națională. În acest context, polițiștii de la Rutieră nu sunt doar controlori, ci și gardienii unei probleme de securitate publică.

In Europa de Est a ajunge la rutiera înseamnă că ești un tip care are relații, care a tras sfori sau care a reușit în viață! A ajunge la rutiera înseamnă că ai reușit să ai ” pâinea și cuțitul”, înseamnă că ești un tip care ” le ști pe toate”, care are relații, care poate fi văzut că ” miezul din varză” sau pe care vor toți să-l aibă ca și prieten. In contextul poliției din estul europei agentul de la rutiera este văzut ca un tip cu relații și cu bani, un funcționar al statului care dupa fiecare tură nu pleacă cu mana goală acasă.

Diferențe culturale

În SUA sau Germania, a fi repartizat la circulație nu aduce prestigiu, ci este văzut ca o poziție secundară față de structurile de investigații criminale, antiterorism sau combaterea crimei organizate. În România, aceste structuri sunt mai puțin vizibile publicului larg, în timp ce Poliția Rutieră are o prezență constantă pe teren. A avea un fluier de gât nu înseamnă că ești un Bruce Willis in ” Greu de ucis”. Adevărată muncă de poliție nu se face cu fluierul de gât sau cu amenzi la centură sau parcare, cu toate că și acestea au o foarte mare importanță în dinamica socială, insa un polițist adevărat își riscă viața cu infracționalitatea adevărată, droguri, criminalitate, grupuri organizate.

Prestigiul Poliției Rutiere în România ține nu doar de atribuțiile sale, ci și de contextul social și cultural. Dacă în Occident este „ultima roată la căruță”, la noi rutiera este locomotiva vizibilității poliției și, implicit, a autorității acesteia.

In SUA, de exemplu, structurile „politiei adevărate” sunt mai puternice și mai vizibile: FBI, DEA sau unitățile SWAT care acolo sunt considerate „elita” poliției. În Germania, Bundeskriminalamt (BKA) sau trupele speciale (GSG 9) au prestigiu și mediatizare mare. Departamentul de Rutiera, prin comparație cu celelalte structuri, este o slujbă de rutină.

Nivelul de risc și complexitate în România unde traficul este foarte problematic și uneori extrem de periculos (accidente, șoferi agresivi) face că acest departament sa fie pe locul întâi în percepția publică. În alte țări cu infrastructură mai sigură, munca rutieră este mai previzibilă și mai tehnică, deci nu creează aura de „importanță”.

Imaginea socială, acolo este complet diferită, un polițist rutier este văzut ca un funcționar al drumurilor, care aplică regulile însă la noi, e perceput ca o autoritate care „decide soarta șoferului” pe loc.

În filme, „a fi trimis la circulație” e prezentat ca o pedeapsă sau o retrogradare, ceea ce întărește ideea că nu e o carieră de elită.

In țări unde poliția este văzuta că o instituție care lupta cu infracționalitatea, rutiera nu mai are același statut in percepția socială.