Raportul fără dovezi: ediția românească și ediția americană

Democrația românească a fost anulată într-o zi banală, nu de voturi, nu de ștampile, ci de un raport. Un raport solemn, cu aer grav, care nu arată nimic, dar cere totul: încredere oarbă. Ni s-a spus că au fost ingerințe străine și că dovezile există undeva, într-un spațiu sacru numit „clasificat”, unde adevărul nu trebuie demonstrat, ci doar invocat.

La scurt timp a apărut și marele raport american, pompos, ambalat în limbaj serios, cu parfum de Washington și ecou de libertate. Unii l-au privit ca pe o revelație, pentru că vine din America și, se știe, dacă e american sună mai credibil. Doar că, surpriză, raportul e construit la indigo cu cel al serviciilor secrete românești: aceleași afirmații tari, aceeași lipsă totală de dovezi, aceeași cerere de a fi crezut pe cuvânt.

Diferența nu e de conținut, ci de accent. La noi se spune „există indicii”, la ei se spune „according to sources”. La noi e „clasificat”, la ei e „confidențial”. În ambele cazuri, probele lipsesc cu desăvârșire, dar tonul e suficient de grav încât să pară adevăr. Practic, avem două comunicate goale care se bat între ele, iar publicul e invitat să aleagă nu pe baza faptelor, ci a steagului de pe copertă.

Raportul american nu e mai solid, nu e mai documentat și nu e mai transparent. E doar în engleză și cu un antet mai lucios. Dar sub ambalajul imperial se ascunde exact aceeași logică: „știm noi, dar nu putem arăta”. Este același tip de argument care a anulat alegerile aici, doar că rostit cu accent străin și cu aplomb geopolitic.

Și astfel ajungem în situația absurdă în care două rapoarte fără dovezi sunt tratate ca adevăruri absolute, în funcție de simpatii. Nu contează ce se demonstrează, contează cine afirmă. Într-o țară normală, dovezile dau greutate unui raport. La noi, și se pare că nu doar la noi, greutatea vine din antet.

În final, democrația nu e sufocată de ingerințe externe, ci de această nouă doctrină: raportul gol, dar spus răspicat. Fără probe, fără verificări, fără responsabilitate. Doar autoritate. Iar dacă e și american, cu atât mai bine — adevărul, se pare, nu mai trebuie dovedit, doar importat.