VIRGILisME: Diferența dintre Nastratin Hogea al lor și Bulă al nostru (Articol neindicat celor care au doar o măruță în capatos!)

Pentru cei care încă nu au auzit de Nastratin Hogea (numele, zice-se, însemnând „Victoria credinței”), acesta a fost un învățat și filosof care sprijinea oamenii de rând în defavoarea elitelor, cunoscut fiind pentru povestirile sale amuzante, de fapt niște pilde sub forma unor anecdote.

Nastratin a trăit în Anatolia, Turcia, născut în satul Hortu din Sivrihisar, Eskişehir, în secolul al XIII-lea. S-a stabilit în Akşehir, iar mai apoi în Konya, unde a și murit. Așa că nu aveam cum să-l cunosc personal. L-am cunoscut dintr-o carte, primită în clasa a II-a, în ziua în care vrând-nevrând am fost făcut pionier. M-au entuziasmat poveștile lui și, la vremea respectivă, credeam că e doar un personaj simbolic, un fel de Bulă la noi. Deh, pe acele vremuri nu se născuse nici internetul, darămite atotștiutorul Google, erau timpurile când răspunsurile le găseai în biblioteci, uneori chiar și la întrebările puse în șoaptă.

Nastratin Hogea are un festival pe cât de internațional, pe atât de anual, care se desfășoară în Akşehir între 5 și 10 iulie. Mai mult, 1996–1997 a fost declarat Anul Internațional Nastratin Hogea de către UNESCO.

Pe când Bulă rămâne un personaj fictiv, fiind important doar pentru umorul românesc. În esență neserios și frecvent ajuns în situații penibile, dar pe care le depășește cu succes, după cum e descris de Wikipedia, care îl vede „idiot și genial”, apoi precizează că, în 2006, Televiziunea Română a realizat un concurs în care românii au votat cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor, iar Bulă a ocupat locul 59 în acest top.

În afara celor care au doar o măruță în capatos, orice român neîndoctrinat de emisiunile de prostire în masă s-ar întreba dacă cei care l-au votat pe Bulă în respectivul TOP au umor sau chiar nu au nimic?!

După ce v-am plictisit cu introducerea asta, revenim la oile noastre, în șpeță la Călin- file de nepoveste, personajul acela care apare zilnic la TV, cel cu nume multe și prenume și mai multe (sau invers!), cel care dă răspunsuri lungi și neinteligibile la întrebări scurte și foarte clare. Ba chiar atât de simple, încât și un cocoș cu mintea de găină ar putea răspunde prin DA sau NU.

ALDE d-ăștia, știu, sunt mulți! Totuși, eu mă refer la acest personaj care, din păcate, nu e fictiv și la o întrebare simplă: „Vă retrageți de la guvernare?”, a dat evaziv din gură vreo 10 minute, fără să răspundă întrebării. Jurnaliștii au fost cam rușinoși… Ar fi trebuit să insiste: „D-le Bulă, DA sau NU? Sunt convins că și-ar fi făcut o ieșire triumfală, fugind și aruncând peste umăr: „V-am răspuns deja la această întrebare!”

Să mă scuze fictivul Bulă pentru mica aluzie, deși locul 59 din topul respectiv e umilitor față de locul 2 în Stat.

Declarațiile neanchetatului (încă) m-au dus cu gândul la o anecdotă a lui Nastratin din care ar putea trage învățăminte mulți politicieni despre cum să nu spui mai nimic, dar să fii inteligent, în loc să vorbești mult ca să dovedești că ești mai prost decât pari.

Se spune că, într-o zi de vineri, oamenii dintr-un sat învecinat l-au invitat pe Nastratin Hogea să vină să le predice în moscheea lor. Hogea a venit şi, înainte de predică, i-a întrebat pe cei care veniseră la moschee:

– Ştiţi despre ce vă voi vorbi astăzi?

Oamenii au răspuns:

– Nu ştim, Hoge.

Nastratin a răspuns:

– Eu nu vreau să vorbesc unor oameni care habar nu au despre ce voi vorbi!

Şi a plecat.

În vinerea următoare, oamenii acelui sat l-au chemat din nou pe Nastratin Hogea să le vorbească şi el a ajuns, dar, înainte de predică, i-a întrebat:

– Ştiţi despre ce vă voi vorbi astăzi?

Oamenii strânşi la moschee au răspuns:

– Sigur că ştim, Hoge!

Atunci Hogea le-a răspuns:

– Păi, dacă tot ştiţi, ce rost are să vă mai vorbesc?!

Şi a plecat.

În următoarea zi de vineri, oamenii l-au invitat din nou să le vorbească. Nastratin Hogea a mers la moscheea lor şi i-a întrebat din nou:

– Ştiţi despre ce vreau să vă vorbesc astăzi?

Vorbiți între ei dinainte, jumătate din oameni au răspuns DA, iar cealaltă jumătate au răspuns NU.

Atunci Hogea le-a spus:

– Bine. Cei care deja ştiu ce vreau să predic să le spună şi celor care nu ştiu.

Şi a plecat…

PS: Acest material poate fi considerat un pamflet, doar de cei care, încă, mai gândesc. Orice asemănare cu personaje rupte de realitate nu este deloc întâmplătoare!