ÎCCJ a stabilit cum poate aplica amenda la radar un polițist

Polițiștii de la Rutieră pot da amenzi pe baza informațiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc, a decis, luni, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).

„Poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier”, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție într-o hotărâre prealabilă din 30 ianuarie 2017.

Decizia ÎCCJ nr. 4/2017 a fost publicată miercuri, 8 martie, în Monitorul Oficial nr. 168/2017, instanța supremă fiind sesizată în cauză de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 23.520/271/2014.

Circumstanțele cauzei

Dosarul în care a intervenit ÎCCJ are ca obiect contestația la procesul verbal de constatare a încălcării codului rutier întocmit de polițiști din Caransebeș unui șofer care circulase cu viteza de 121 km/h într-o zonă în care viteza maxim permisă era de 50 km/h.

Șoferul a solicitat în instanță ca Poliția să dovedească modul în care a înregistrat depășirea vitezei pe sectorul de drum amintit, iar dovezile depuse de către Inspectoratul Județean de Poliție au fost „planşe foto, raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar”.

„Instanţa de judecată a reţinut că fapta a fost constatată cu mijloace tehnice certificate, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii făcându-se direct de către agentul constatator, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, constatarea contravenţiei putându-se face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic; în speţă, constatarea contravenţiei săvârşite de către petent s-a făcut cu ajutorul aparatului radar, măsurătorile şi înregistrările au fost efectuate conform dispoziţiilor legale ale pct. 4.2 din NML 021-05, de către operatorul radar, iar procesul-verbal a fost întocmit conform art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002”, se arată în decizia ICCJ din 30 ianuarie 2017.

Șoferul s-a apărat în cauză susținând că:

persoana care a încheiat procesul-verbal de contravenţie nu este agentul care a constatat contravenţia, fapta fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat de către un alt agent, aflat la câţiva kilometri distanţă, împrejurare ce rezultă din raportul încheiat la data de 23 decembrie 2014, de către persoana care a întocmit procesul-verbal, unde arată că i s-a comunicat prin intermediul mijloacelor radio din dotare că autoturismul apelantului a fost înregistrat şi filmat circulând cu viteza de 121 km/h; deşi persoana care a întocmit procesul-verbal de contravenţie nu este persoana care a constatat contravenţia, în cuprinsul actului de sancţionare nu este identificat agentul care a făcut constatarea.

De asemenea, el a mai susținut că „actul a fost emis într-o procedură nepermisă şi nereglementată de lege, fiind întocmit de către un agent, care i-a aplicat o sancţiune pentru o faptă constatată de un alt agent, respectiv operatorul radar, contrar dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001, conform cărora agentul constatator şi numai el, constatând contravenţia, întocmeşte procesul-verbal”.

Decizia ÎCCJ obligatorie pentru toate instanțele din țară

În argumentarea sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, analizând dispozițiile Codului rutier (OUG 195/2002) și ale OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor că:

Aparenta scindare a constatării şi sancţionării contravenţiilor privind circulaţia pe drumurile publice nu este de natură a afecta legalitatea procesului-verbal, în condiţiile în care contravenţiile de această natură sunt constatate, în majoritatea cazurilor, pe drumuri de mare viteză, iar un agent constatator unic nu ar putea opri în siguranţă autovehiculul identificat ca circulând cu viteză peste limita legală.

Decizia ÎCCJ va duce la soluționarea definitivă a cauzei în care s-a dispus sesizarea instanței supreme în favoarea Inspectoratului Județean de Poliție, având drept consecință menținerea tuturor sancțiunilor aplicate de poliția rutieră în această cauză.

Totodată, decizia are rol de interpretare a legii și este obligatorie pentru oricare altă instanță din țară căreia i se aduce spre soluționare o cauză similară, inclusiv în cauzele aflate în prezent pe rolul instanțelor.