„Operațiunea Termometrul”: sau cum a transformat Ploieștiul un mercur spart într-un caz de securitate națională

Un concediu medical, o febră, un termometru spart și 11 salvatori mobilizați. Bine ați venit în orașul unde legea se aplică la superlativ, mai ales când nu e nevoie.

Ploiești, orașul care a dat petrol țării, ne dă acum și lecția despre cum să transformi o febră de 38 de grade într-o intervenție demnă de un atac terorist. Joi, în cartierul Polux, s-a scris o nouă pagină din marea carte a „România dosarelor penale”, capitolul: Mercurul de la subsuoară.

Totul începe simplu, ca în orice tragedie greacă, un bărbat aflat în concediu medical, cu febră, stă în pat. Își pune termometrul la subsuoară. Termometrul, obosit și el de atâta temperatură, cedează. Se sparge.

Soția, femeie harnică și conștiincioasă, strânge mercurul de pe jos, apoi, într-un acces de responsabilitate civică ce avea să declanșeze Apocalipsa, sună la ISU ca să întrebe unde se aruncă mercurul. O întrebare. Atât.

Și atunci s-a deschis cerul

Sau, mai exact, s-au deschis portierele.

La fața locului ajung, șase polițiști de la Secția 2, dar și de la „Arme și Muniții”, pentru că un termometru spart e, evident, o amenințare balistică. Plus cinci angajați ISU! Plus mașini de descarcerare! Descarcerare, da! Pentru un om care nu era încarcerat nicăieri, decât în propriul pat, sub o pătură.

Un mecanism întreg, o mobilizare de forțe care ar face invidioasă orice operațiune de salvare montană, pus în mișcare pentru câteva miligrame de mercur și o întrebare politicoasă.

Rezultatul? Dosar penal:)

Pentru că, în România dosarelor penale, nimeni nu pleacă acasă fără un cadou. Bărbatul bolnav s-a ales cu dosar penal pentru deținere de substanțe toxice fără drept. Un termometru cu mercur obiect pe care îl aveau bunicile noastre în fiecare casă, în trusa de prim-ajutor, lângă aspirina cu efecte miraculoase.

Toata lumea este multumita, fiecare autoritate este „acoperită”, fiecare bifă este pusă, fiecare raport este scris. Doar procurorii sunt acoperiti de piramide de dosare facute la misto si care se încheie cu neinceperea urmaririi penale.

Mecanismul a funcționat perfect, doar că a funcționat pentru nimic, pentru încă o zi de lucru platita pentru angajații MAI, pentru încă o zi in care autospecialele au făcut km si au consumat motorină.

Și acum, partea cea mai tristă, spusă fără pamflet

Dacă soțul bolnav își lovea soția, dacă se certau, dacă se auzea un scandal în scară nu ar fi apărut cu siguranță nici un agent. Nici măcar unul. Pentru că violența domestică, în România, e o chestiune „de familie”, iar un termometru spart e o chestiune de „atentat terorist”, de siguranța statului. Statul care stie ce e bine pentru tine si te protejează și care a construit un sistem care se mobilizează spectaculos pentru lucrurile mărunte și rămâne mut pentru lucrurile grave. Un sistem care confundă birocrația cu responsabilitatea și spectacolul cu eficiența. Un sistem în care cetățeanul care întreabă unde aruncă mercurul devine infractor, iar cel care întreabă de ce nu vine nimeni când e bătută soția devine… o statistică.

Ploieștiul a demonstrat joi că poate orice, poate transforma o febră în dosar penal, o întrebare în intervenție de amploare, și o nevastă grijulie în suspectă.

Ce nu poate sistemul? Să răspundă la o întrebare simplă fără să cheme 11 oameni.

Notă: Numele celor implicați nu au fost menționate, pentru că nu e nevoie, ridicolul e suficient de sonor.