Bariera lui Dumnezeu! Minunea urbanistică din „ochii” Primăriei Ploiești

În Ploiești, orașul în care haosul urbanistic a devenit normalitate, iar administrația doar un simplu spectator, era inevitabil ca fix în fața Catedralei, chiar în „ochii” Primăriei aflate peste drum, să răsară încă o construcție ilegală.

Ce altceva putea fi ridicat, în spiritul dezordinii tolerate, decât o barieră ilegală, noul simbol al puterii pe domeniul public.

Pentru a proteja semnul de circulație montat în fața bisericii, cel care interzice oprirea și staționarea atât pe stradă, cât și pe trotuar, au apărut și stâlpișorii. Dar nu pe toată latura, desigur pentru că semnul rutier este pentru noi, „săracii”, pentru prostime, legea pământească nu atinge divinitatea. Așa că, fix în în fața lui s-a „sfințit” o barieră care permite accesul autoturismelor sfințite, dezlegate de legile omenești. Dezlegarea la acces o mai primesc și alții. Ai o combinație cu preotul? Ai o nuntă? Un botez? Parchezi liniștit pe trotuar. Minunea se întâmplă, bariera se ridică cu ajutorul telecomandei sfinte. Pentru noi ceilalți este interzis!

Un acces VIP pe domeniul public, în fața unei instituții religioase, sub privirea unei administrații care declară oficial că aceste construcții sunt ilegale, dar nu mișcă un deget. Administrația locală sub actuala conducere este clar depășită de situație.  Neputincioasă și nepăsătoare, recunoaște ilegalitatea acestor bariere, însă nu are puterea necesară sa aducă in legalitate aceste domenii publice ocupate abuziv. Nu mai sperie pe nimeni o hartie venită de la primărie care te someaza sa dărâmi ceva ilegal. Poate doar sa provoace bună dispozitie celor care o primesc.

Această „organizație de evenimente”, așa cum a început sa i se spună actualei administrații, a pierdut de mult din autoritate. La Ploiești, câinii latră, ursul merge.

Primăria își vede de concerte, iar asociațiile de proprietari își revendică doneniile publice ca și cum ar fi moșteniri de familie.

Bariera de la Catedrală nu este doar încă un abuz. Este un simbol al Ploieștiului. Simbolul unui oraș rupt între privilegiați și restul lumii, simbolul unei administrații care a renunțat să administreze, simbolul unei „minuni” urbane care arată că la Ploiesti nu legea ci telecomanda decide accesul în spatiile publice.