Ploieștiul, între curcubeu și șapte șeptari: orașul care nu mai știe dacă defilează sau joacă la aparat

În timp ce marile probleme ale Ploieștiului își fac liniștite veacul prin cartiere, orașul pare prins într-o dezbatere existențială de maximă importanță: cine ajunge primul în centrul atenției, parada LGBTQ sau păcănelele de la colțul străzii?

Cetățeanul de rând privește nedumerit spectacolul. Gropile sunt la locul lor, traficul își vede de treabă, iar investițiile apar mai rar decât șeptarii pe o linie câștigătoare. În schimb, disputele publice se poartă cu pasiune pe teme care împart orașul în tabere.

Unii se pregătesc de marș, alții de jackpot. Unii vor mai multe drepturi, alții mai multe rotiri gratuite. Iar între cele două lumi stă ploieșteanul care ar vrea, poate, un trotuar reparat și o administrație concentrată pe problemele de zi cu zi.

Promisiunea eliminării păcănelelor încă se învârte pe rolele birocrației, iar discuțiile despre parade generează mai multe reacții decât un proiect de dezvoltare urbană. Astfel, Ploieștiul pare să fi descoperit formula perfectă a stagnării: mult zgomot, multă emoție și foarte puține lucruri care schimbă efectiv viața locuitorilor.

Până una-alta, orașul rămâne suspendat între curcubeu și jackpot, așteptând să afle când va veni și rândul administrației să joace la categoria „priorități”.