Polițeanu, acest „primar Moise” care a împărțit orașul în două

În doar câteva luni de mandat, Mihai Polițeanu a reușit ceea ce puțini lideri locali izbutesc atât de repede: să împartă Ploiești în două tabere aproape ireconciliabile.

Pentru unii, este primarul curajos care încearcă să scoată orașul din amorțeală, să aducă evenimente, oameni și energie într-un municipiu care ani la rând a trăit între beton, trafic și promisiuni administrative. Pentru ceilalți, este edilul care blochează orașul pentru spectacol și transformă zonele centrale în scene improvizate, fără să țină cont de disconfortul locuitorilor.

După închiderea Bulevardului pentru evenimente și mai nou transformarea giratoriului de la Catedrală într-un spațiu pentru drifturi și demonstrații auto, reacțiile au explodat. Rețelele sociale s-au umplut de comentarii, iar orașul pare mai divizat ca niciodată.

Unii au aplaudat inițiativa. Au spus că, în sfârșit, se întâmplă ceva în Ploiești. Că orașul are nevoie de viață, de curaj și de evenimente care să aducă oameni în centru. Pentru ei, administrația Polițeanu încearcă să schimbe mentalitatea unui oraș obișnuit prea mult timp cu rutina și stagnarea.

Dar există și cealaltă jumătate a orașului. Cei care au văzut doar trafic blocat, claxoane, nervi și haos. Oameni care au stat în coloane interminabile sau care nu înțeleg de ce cele mai circulate zone ale orașului trebuie transformate periodic în piste pentru demonstrații auto.

Așa a apărut comparația ironică lansată deja în spațiul public: „Polițeanu, primarul Moise”. Nu pentru că ar deschide marea, ci pentru că pare să fi despărțit orașul în două lumi complet diferite. O lume care îl vede drept simbolul schimbării și o alta care îl consideră autorul unui experiment urban făcut pe nervii cetățenilor.

Problema reală nu este însă doar despre drifturi sau bulevarde închise. Este despre direcția în care merge orașul. Despre cât de mult spectacol poate suporta un oraș sufocat deja de trafic. Despre cât de importantă este imaginea față de confortul zilnic al locuitorilor.

În administrație, orice decizie vizibilă produce reacții. Dar puține au reușit să creeze atât de rapid o ruptură atât de clară între entuziasm și revoltă.