Cartea de identitate cu cip este gratuită, cea fără cip costă – Unde e logica?

Începând cu 2024, România a accelerat implementarea cărții electronice de identitate (CEI), cunoscută și sub numele de buletin cu cip. Paradoxal, acest document modern și tehnologic avansat este oferit gratuit pentru primii 5 milioane de cetățeni până în iunie 2026, în timp ce buletinul clasic, fără cip, rămâne disponibil contra unei taxe de 38 de lei. Această situație ridică întrebări: de ce documentul mai avansat este gratuit, iar cel simplu trebuie plătit?

Răspunsul oficial este simplu: buletinul cu cip este finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un program european care susține digitalizarea și securizarea documentelor de identitate. Uniunea Europeană investește astfel în modernizarea actelor de identitate din România, acoperind integral costurile pentru o perioadă limitată. Concluzia este că NE VOR CIPAȚI.

Guvernul român încurajează această tranziție către buletinul electronic, promițând multiple beneficii, cum ar fi:

• Acces mai rapid la servicii publice (e-Guvernare, sănătate, bănci)
• Securitate sporită împotriva falsificării
• Eliminarea birocrației prin identificare digitală

Spre deosebire de cel electronic, buletinul simplu nu beneficiază de finanțare din partea UE. Costul său, de 38 de lei, trebuie acoperit de cetățeni. Într-un mod indirect, acest tarif funcționează și ca un stimulent pentru a determina oamenii să aleagă varianta electronică, care este gratuită.

Unii consideră că această strategie este o formă de presiune pentru a forța populația să accepte digitalizarea identității. Cei care sunt sceptici față de utilizarea unui cip în documentele de identitate sau care nu vor să își schimbe buletinul tradițional sunt, practic, taxați pentru alegerea lor.

În prezent, cetățenii au încă opțiunea de a alege între cele două variante de buletin. Totuși, există speculații că, după 2026, România ar putea elimina complet buletinul clasic, făcând ca varianta electronică să devină singura disponibilă.

Astfel, dilema rămâne: este această măsură un progres tehnologic necesar sau un pas către control total prin digitalizare?