Delatorul Adrian Vaida de la Poliția Locală Ploiești și-a denunțat colegii la prăduitorul Mircea Negulescu

După aproape 8 ani, enigmele continuă în „Triunghiul Bermudelor” format din trei „colțoși”: STS – Primăria Ploiești – Poliția Locală într-un proces demarat în urma unui dosar cu cântec pe baza achizițiilor publice. Dar nu e cântecul de lebădă! Procesul continuă, iar vinovații fără vină vor să se facă lumină!

Așadar, după opt ani cu peste 70 de termene la nivelul tuturor instanțelor de judecată din România, în care au fost târâte peste 20 de persoane și entități administrative, nu s-au găsit vinovați. Nu e o „Triadă”, nu e nici un triunghi conjugal, atâta timp cât pe parcusul acestor procese au apărut reclamanți, pârâți, vătămați, inculpați, contestatari. Majoritatea persoanelor implicate în acest proces au jucat cam toate aceste roluri. Ca în serialul acela american cu mii de episoade, unde nu mai știai care cu cine este și de ce. Nu dăm verdicte, lăsăm organele abilitate să-și facă datoria. Nu știm când… Dar, până atunci, ne facem datoria de a prezenta faptele.

Una e să te joci cu achizițiile publice, alta e să te joci „Nu te supăra, frate!”

În luna februarie 2010, în cadrul unei ședințe a Consiliului Local al Municipiului Ploiești pe cât de tradițională, pe atât de ordinară (așa se numesc ședințele, nu e tendențios spus!), aleșii au aprobat încheierea unui protocol de colaborare între Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul Public Poliția Comunitară Ploiești, care viza asigurarea de servicii securizate de comunicaţii şi tehnologia informaţiei.

După cum bine știți, Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), este o instituție care asigură „firul roșu”, furnizând servicii de telecomunicaţii speciale şi de cooperare securizate, oriunde şi oricând, pentru autorităţile statului român. Nu e o firmă care pune interfoane pe la blocuri! Nu a trecut mai mult de o lună și aleșii municipali au mai făcut o ședință ordinară în care, mai mult sau mai puțin nevoiți, au aprobat aceeași „Mărie”, dar cu altă „pălărie”. Adică un protocol, dar de între STS și municipiul Ploiești, așa cum de fapt era legal.

La vremea respectivă, conducerea STS, prin director general locotenent Marcel Opris, a atenționat Primăria față de greșeala apărută în Hotărârea votată de către C. L. Ploiești: „Considerăm că este necesară rectificarea erorii privind partea semnatară a protocolului, întrucât aceasta nu poate fi Poliția Comunitară (n.r. din 2011, denumirea a fost schimbată în Poliţia Locală) a municipiului Ploiești, ci numai Municipiul Ploiești (…), ca singura entitate care poate avea această calitate.”

Consiliul Local Ploieşti a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli al Poliţiei Comunitare (abia din 2011, denumirea a fost schimbată în Poliţia Locală) prin care era prevăzută achiziţionarea unor staţii de emisie-recepţie portabile, staţii emisie-recepţie fixe şi un software AVL pentru dispecerat. Suma prevăzută pentru această achiziţie era de 629.000 de lei. Contractul a fost atribuit în baza procedurii de „licitaţie deschisă“ prin SEAP , firmei SC Barby Route SRL din Braşov. Aceasta se obliga să livreze Poliţiei Comunitare o staţie fixă de comunicaţii TETRA SEPURA SRG, 16 staţii mobile emisie-recepţie TETRA SEPURA SRG 3500 GPS, 100 de staţii portabile de comunicaţii TETRA SEPURA SRH- 3800 GPS şi, ceea ce era mai important, un sistem software-hardware AVL de gestionare a terminalelor.

Pe data de 11 august 2010, Barby Route SRL a emis factura în valoare de 650.000 de lei cu TVA şi tot în aceeaşi dată s-a încheiat nota de recepţie pentru produsele respective. Plata furnizorului s-a efectuat integral, prin mai multe ordine de plată, după data de 24 august 2010, în baza unei recepţii cantitative, fără posibilitatea testării aparaturii, întrucât testarea se putea efectua doar de către specialiștii STS.

În luna februarie 2011, Poliția Locală a trimis o adresă către STS, prin care a cerut sprijin și consultanță tehnică de specialitate în vederea implementării unui serviciu AVL. Reprezentanții STS s-au deplasat la sediul Poliției Locale, unde au semnat Procesul Verbal din care reiese că softul a fost implementat și personalul a fost instruit.

Sistemul AVL (Localizarea Automată a Vehiculelor) bazate pe GPS (Sistemul de Poziționare Globală) ar fi fost utile pentru monitorizare, putând detectând unde sunt vehiculele în timp real și a agenților care își efectuau serviciul de patrulare, când vehiculele ajung la destinație, ce rute aleg șoferii, cum funcționează sistemele din interiorul vehiculului, ce vehiculele au nevoie de mentenanță, dacă integritatea vehiculului a fost compromisă sau dacă a apărut o situație de urgență.

La vremea respectivă, conform Procesul Verbal de mai jos, directorul interimar Adrian Vaida, Chifor George, șef dispecerat și reprezentantul STS au luat la cunoștință că softul era funcțional. Cu o singură omisiune: la momentul respectiv se implentase, de fapt, un soft al STS, nu achiziționat de către Poliția Locală din motive… necunoscute, la aceea vreme, întrucât nu a existat nicio corespondență între STS și Poliția Locală, din care să reiasă că softul achiziționat de Poliția Locală nu poate fi implementat din cauza unor probleme tehnice. În afară procesului verbal, STS nu a trimis nicio adresă. Din motive greu de înțeles, Vaida și Chifor au ascuns acest aspect, în loc să ia măsurile necesare pentru remedierea situației ivite.

La nivelul conducerii Poliției Locale, până în toamna anului 2013, s-a cunoscut faptul că softul achiziționat nu era, de fapt, cel pus în funcțiune. Ci un soft al STS.

Astfel, conducerea de atunci a Poliţiei Locale, (în interimatul deținut de directorul adjunct Adrian Vaida) în loc să ia măsurile necesare pentru implementarea softului deja achitat, a instalat un sistem software pus la dispoziţie de STS, cu titlu gratuit, însă provizoriu. Pe motivul că programul achiziţionat nu era compatibil cu sistemul de transmisiuni STS. Acest fapt s-a aflat abia după doi ani, când scandalul a ajuns în presa locală, STS dând un comunicat de presă față de situația creată. În acest răstimp, doar Adrian Vaida și Chifor George cunoșteau situația reală. Ulterior, reprezentanţii STS ar fi înştiinţat conducerea Poliţiei Locale că nu mai pot lăsa la dispoziţia instituţiei softul împrumutat în mod gratuit. Deși, potrivit declarației reprezentantului firmei Barby Route, Adrian Barbu, în prezența unei delegații STS s-au făcut probe și, paradoxal, softul achiziționat de Poliția Locală se afla pe una dintre cele două partiții ale serverului Poliției Locale. Comisia de recepție din Poliției Locale nu avea atribuții pentru implementarea sistemului, fapt recunoscut și de Vaida în instanță.

Și începe circul!

Firma Barby Route SRL face o plângere penală Serviciului de Telecomunicatii Speciale care se încheie cu NUP. În fapt, STS și firma Barby Route se acuzau reciproc de infuncționalitatea sistemului. Apare apoi o altă plângere penală în urma unei sesizări a celor de la STS care l-au înștiințat Cristinel Toader, pe atunci recent instalat în funcția de director general al Poliției Locale,  că nu le mai asigură serviciul AVL, deoarece „STS a pus la dispoziție un soft AVL cu titlu gratuit, până la punerea în funcțiune a sistemului achiziționat de Poliția Comunitară Ploiești”.

Deși a fost numit director general al Poliției Locale în luna august 2012, Cristinel Toader a aflat abia în ianuarie 2013 cum că pe rolul instanțelor există o cauză în care instituția a contestat raportul Curții de Conturi din 2010. Directorul adjunct, Adrian Vaida, ca fost director general interimar, a „omis” această informație, ba mai mult chiar semnase un document de plată către o casă de avocatură, cu toate că instituția avea un Birou Juridic. În schimb, Vaida nu a „omis” să-l informeze pe Toader de activitatea a doi subordonați, Mariana Ionescu și Cezar Stoichiciu, care „nu se încadrau în colectiv”, probabil că nu jucau după cum cânta directorul interimar. Culmea, citat ca martor, Cristinel Toader declară că „Vaida Adrian mi-a spus că a apreciat să-mi ascundă problemele (aflate pe rol în instanță – n.r.), întrucât pe lângă Ionescu și Stoichiciu era și el implicat”.

Culmea culmilor, după cum se vede și în documentul de mai jos, Adrian Vaida avizase procesul verbal prin care se „serviciul funcționează în parametrii normali și personalul Poliției Locale (…) a fost instruit.” Însă, potrivit declarației date în instanță, nu-și reamintea acest lucru.

Intră pe fir procurorul paraditor Mirceaaa Negulescuuu!!!

Dintr-un așa carambol intern procurorul Mircea Negulescu, zis Portocală, zis Zdreanță, nu putea decât să profite. Cred că s-a bătut cu labele pe burtă că poate să-și mărească palmaresul de arestări. Fiind maestru doar în amenințări șantajiste, Portocală a obținut informațiile care îl interesau de la Vaida, probabil amenintându-l că-l „paradește”.

Cristinel Toader pleacă la cursuri de specialitate, iar conducerea Poliției Locale rămâne pe mâinile veșnicului Adrian Vaida. Abia la întoarcere este informat de Vaida că Stoichiciu a achiziționat un soft care nu funcționează, cum s-ar zice… aruncând pisica moartă la vecin. Nu a trecut nici o oră, că Toader primește un telefon. De la cine??? De la procurorul Mircea Negulescu, desigur! A naibii întâmplare întâmplătoare! Care recunoaște că a aflat de la Vaida de probleme și îi face o invitație la biroul său pentru a depune o plângere penală. După cum e lesne de înțeles, Negulescu îi „sugerează” lui Toader cum să facă plângerea penală, îl scoate pe Vaida din schemă, dar îl încercuiește pe Stoichiciu. În stilu-i caracteristic, în perioada următoare, avea să-l șantajeze pe Stoichiciu ca să-l „paradească” pe Toader.

Între timp, în urma insistențelor lui Cristinel Toader de a afla adevărul, Adrian Vaida face un exces de zel și recunoaște, inclusiv în fața lui Cezar Stoichiciu, că softul există și se află încărcat pe un server la Dispeceratul instituției. Abia atunci Vaida a recunoscut că are un conflict mai vechi cu Cezar Stoichiciu și Mariana Ionescu care îl țin „de prost”. Aflând această situație, Toader a mers la Parchet pentru a explica faptul că plângerea era nefondată. A fost anunțat că va fi contactat, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Mai mult, în instanță, Vaida declară:

Aici, Adrian Vaida o „omite” din nou, dacă ne uităm la Procesul Verbal, de mai sus, avizat de semnătura sa:

Mai mult, conform declarațiilor date în instanță, Adrian Vaida se contrazice singur și recunoaște că membrii Comisiei de recepție nu au avut atribuții și competențe pe linia implementării softului achiziționat, după cum reiese din manuscrisele de mai jos:

În loc de concluzie…

În loc de concluzie, un alt termen în acest lung și zadarnic proces are loc peste trei zile. Un proces demarat din răzbunări personale. În fond, Curtea de Conturi constatase neregulile din acest contract de achiziții și impuse ca măsură implementarea sistemului. „Săpându-și” colegii, ca să-și ascundă și propria-i vină, Adrian Vaida a dat la pace cu paraditorul Mircea Negulescu. Cel care a speculat situația, întrucât Cristinel Toader a refuzat de a da curs traficului de influență făcut de procurorul NEGULESCU MIRCEA pentru a-i angaja fina la Poliția Locală, prin favorizarea acesteia la concursul organizat. Astfel, megalomanul Zdreanță Portocală a vrut să-și arate puterea doar pentru simplul motiv că Toader nu i-a dat subiectele de concurs și nu a făcut celelalte demersuri dorite pentru ca „fina” lui să fie declarată admisă, în dauna celorlalți concurenți înscriși. Și iată unde s-a ajuns!

Așadar, după cum era normal, STS și Cristinel Toader au ieșit din schemă. Deși s-a contrazis în declarațiile date în instanță, Adrian Vaida a fost sărit din schemă. Cristian Balaci, Mariana Ionescu, Cezar Dan Stoichiciu și Adrian Barbu, ultimul fiind reprezentantul firmei Barby Route SRL cel care trebuia să implementeze sistemul, sunt încă inculpați. Consiliul Local Ploiești prin Poliția Locală Ploiești, parte vătămată. Și asta pentru un soft care există, dar lipsește cu desăvârșire… Aflați pe atunci în funcții, Cristian Balaci, Mariana Ionescu, Cezar Dan Stoichiciu nu aveau nicio atribuție față de implementarea sistemului și nu pot fi vinovați că nu au cunoștințe IT. Mai mult, conform avizării procesului verbal de recepție, achizițiile erau faptic în custodia Poliției Locale.

Curios este faptul că, predecesorul lui Cristinel Toader la șefia Poliției Locale a fost Dan Tănase. Tot dintr-o omisiune a interimarului Adrian Vaida, nici el nu a fost informat despre faptul că, în data de 6 mai 2011, conform procesului verbal încheiat între STS și Poliția Locală, a fost implementat un soft al STS, nu cel achiziționat de instituție.

Din Ordonanța nr. 8622/P/2016 din data de 04.05.2018, de unde reiese că procurorul Zdreanță a făcut jocurile

Prin ordonanța din data de 12.102016, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, instigare la mărturie mincinoasă, reținându-se faptul că numitul Vaida Adrian, la data de 27.05.2015, a denunțat organelor de urmărire penală fapte nereale în legătură cu Toader Cristinel și i-a determinat pe Mocanu Gabriela Isabela și Vasilescu Ioan Gabriel să formuleze denunțuri asemănătoare, astfel încât ultimii doi au denunțat organelor de urmîrire penală fapte nereale, au dat declarații mincinoase, producând și probe nereale în susținerea afirmațiilor mincinoase.

La data de 14.03.2018, persoana vătămată, Toader Cristinel a înaintat o continuare a plângerii penale, în care solicită extinderea cercetărilor și față de Negulescu Mircea, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și DNA Ploiești, întrucât acesta i-a instigat, în mod repetat, pe Vaida Adrian, Mocanu Gabriela Isabela, Vasilescu Ioan Gabriel și Dorobanțu Narcis să formuleze denunțuri false. Adică în stilul de zdreanță al procurorului Portocală.

Competența de soluționare a cauei se află, în prezent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Camelia Rotaru