Începând de astăzi 13 decembrie a intrat în vigoare legea obligativității RCA pentru posesorii de trotinete și biciclete! Firmele de asigurări nu încheie astfel de polițe, așa că pregătiți-va pentru amenzi!

Începând de astăzi, 13 decembrie, a intrat în vigoare legea care obliga utilizatorii de trotinete și biciclete electrice să aibă RCA. Cei care se deplasează pe drumul public și nu dețin asigurări obligatorii de răspundere civila pot fi sancționați. Sună corect, european, responsabil. Doar că există o mică problemă: firmele de asigurări nu încheie astfel de polițe.

Da, ați citit bine. Statul român a decis să oblige cetățenii să încheie o poliță pe care niciun asigurător nu o poate emite. Platformele nu sunt pregătite, agenții ridică din umeri, iar răspunsul oficial este un clasic „încă nu se poate”. Cu toate acestea, amenda se poate.

Este un nou exercițiu de creativitate legislativă: obligație fără instrument, sancțiune fără soluție, lege fără realitate.

Dacă încerci să respecți legea și intri pe site-urile firmelor de asigurări, descoperi rapid că ești un cetățean prea conștiincios. Sistemele sunt făcute pentru mașini, nu pentru trotinete. Vehiculul nu are număr, nu are serie standard, nu există categorie clară. Dar legea nu pare deranjată de aceste detalii tehnice minore.

În schimb, este foarte clar cine plătește amenda: utilizatorul. Cetățeanul care merge cu o trotinetă electrică la serviciu este tratat ca un potențial contravenient, nu pentru că a încălcat o regulă, ci pentru că statul nu și-a făcut temele până la capăt.

Instituțiile pasează responsabilitatea cu o eleganță demnă de un meci prost jucat: Parlamentul a votat, Guvernul „urmează să clarifice”, ASF „lucrează la norme”, asigurătorii „așteaptă”. Între timp, pe teren, polițistul poate amenda, iar cetățeanul nu are nicio apărare reală în fața absurdului.

Aceasta nu este prevenție. Nu este siguranță rutieră. Este haos administrativ ambalat sub forma unei legi.

O regulă care nu poate fi respectată nu este o regulă, ci o capcană. Iar o sancțiune aplicată într-un asemenea context nu este justiție, ci abuz.

Poate că înainte de a inventa noi obligații, statul ar trebui să încerce, măcar o dată, să creeze și mecanismele prin care ele pot fi îndeplinite. Până atunci, rămânem cu o altă performanță birocratică tipic românească: suntem vinovați din oficiu, chiar și atunci când încercăm să respectăm legea.