Diverse Front Povesti PoveștiExtraterestrul de pe Caraiman By RedactiePosted on 01/02/20255 min read0 0 86 Share on Facebook Share on Twitter Share on Google+ Share on Reddit Share on Pinterest Share on Linkedin Share on Tumblr Într-o noapte rece de octombrie, pe crestele Bucegilor, liniștea a fost sfâșiată de un vuiet straniu. Cei câțiva turiști care se rătăciseră pe Jepii Mici au văzut o lumină albă-verzuie străbătând cerul, urmată de o explozie surdă undeva aproape de Sinaia.A doua zi dimineață, bătrânul Nea Ghiță, cioban în zonă de când se știa, a fost primul care a văzut locul prăbușirii. Într-o poiană retrasă, printre molizi, era o navă ciudată, de forma unei picături uriașe, cu suprafața neagră, ca obsidianul. Din ea ieșea un… lucru. Nici om, nici animal. O creatură subțire, cu pielea de culoarea cerului înainte de furtună, ochi mari, negri și lipsiți de expresie.— No, Doamne, că asta-i belea mare! a exclamat ciobanul, făcându-și cruce de trei ori.Extraterestrul, rănit, a ridicat o mână lungă și osoasă, încercând să spună ceva, dar sunetele scoase erau de neînțeles. Într-un final, cu un efort vizibil, a scos un dispozitiv mic și a apăsat pe el. O voce sintetică s-a auzit, în română stricată:— Eu… rătăcit. Nu pericol. Ajutor…Nea Ghiță, după ce și-a tras sufletul, s-a gândit bine. În sinea lui, știa că dacă l-ar duce la autorități, l-ar lua oamenii ăia de la București cu costume negre și l-ar face pierdut. Așa că l-a băgat în coliba lui de vară, i-a dat niște telemea și o cană de ceai de cimbrișor.Câteva zile mai târziu, zvonurile despre lumina de pe cer și sunetul ciudat ajunseseră deja prin Sinaia. Unii spuneau că a căzut un satelit, alții că a fost doar o iluzie optică. Între timp, extraterestrul—pe care Nea Ghiță l-a botezat Costel—își revenea, studiind cu uimire brânza și pâinea neagră.— Bun… foarte bun… a spus Costel într-o seară, luând o bucată zdravănă de slănină.— Păi, dacă tot îți place, poate rămâi pe aici, măi băiete, că cine știe dacă te mai primește lumea ta, i-a spus Nea Ghiță, scărpinându-se sub căciulă.Costel a clipit de câteva ori și a privit către cer. Apoi, cu o voce joasă, aproape tristă, a spus:— Nu știu dacă vreau să plec.Și astfel, pe munții Bucegilor, un extraterestru a rămas să pască oi și să mănânce slănină. Dacă treceți vreodată pe acolo și vedeți un cioban cu ochi prea mari și pielea cam albăstruie, să știți că nu-i vreo iluzie. E doar Costel, primul cioban intergalactic al României.