Când statul acuză și tot el judeca sau cum procesul-verbal a devenit dovada absolută a vinovăției

Într-un stat de drept, regula de aur e simplă, cel care acuză trebuie să dovedească. Așa funcționează justiția în teorie, dar nu și atunci când te oprește poliția în România.

Dacă primești o amendă pentru că „nu purtai centura”, fără nicio filmare sau probă clară, vei descoperi rapid că nu statul trebuie să dovedească vinovăția ta, ci tu trebuie să dovedești nevinovăția ta. In Romania totul e invers! Da, ai citit corect. Sistemul contravențional românesc funcționează pe o logică inversă.

Potrivit Ordonanței 2/2001, procesul-verbal de contravenție se bucură de o „prezumție de legalitate și temeinicie”. Tradus din limbaj juridic: ceea ce scrie agentul constatator este considerat adevărat până la proba contrară.

Așadar, dacă un polițist scrie că te-a văzut fără centură, asta devine adevărul oficial și absolut. Nu contează că purtai centura, că ai martori sau că nu există nicio filmare din partea instituției statului. În fața instanței, TU ești cel care trebuie să dovedească contrariul. Aceasta nu mai e o simplă regulă administrativă, e o inversare de principiu. E ca și cum statul ar spune: „Noi suntem corecți prin definiție. Tu doar încearcă să demonstrezi că nu.”

Cazul clasic: amenda pentru centură

Ești oprit în trafic. Polițistul spune că nu purtai centura. Scrie procesul-verbal. Nu are filmare, nu are fotografie ci se bazeaza doar percepția lui vizuală. Tu spui că e o greșeală și faci contestație!

Când contești amenda în instanță, judecătorul nu verifică dacă fapta s-a întâmplat, ci dacă procesul-verbal este legal întocmit. Dacă totul e complet pe formă, ai pierdut, pentru că legea spune că procesul-verbal are valoare probantă până la proba contrară, iar tu, cetățeanul, trebuie să dovedești că statul a greșit, nu invers.

Argumentul oficial: „E mai eficient așa”.

Mii de oameni pierd contestații nu pentru că au greșit, ci pentru că nu pot dovedi că n-au greșit. E o justiție formală, nu una a adevărului.

Procesul devine o formalitate: agentul scrie, tu contești, judecătorul confirmă vericiditatea procesului verbal, iar tu pierzi!

CEDO a spus-o clar: România greșește

În 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Anghel vs. România, a spus că statul român nu poate trata contravențiile ca simple abateri administrative atunci când ele pot duce la sancțiuni serioase. CEDO a criticat faptul că instanțele române cred automat polițistul, fără a analiza probele reale.

Pe scurt, România a fost prinsă cu lecția inversată: nu e normal ca cetățeanul să dovedească nevinovăția. Aceasta inversare a rolurilor s-a aplicat în 2001 in guvernul Adrian Năstase prin ordonanță de urgență pentru că poliția sau celelalte instituții ale statului pierdeau contestațiile ” pe bandă” fiind nevoite să demonstreze faptele acuzate în procesul verbal.

Dar legea preferă în continuare varianta ușoară: statul scrie, tu plătești.

Până când legea nu va fi schimbată și sarcina probei nu va reveni acolo unde îi este locul — la cel care acuză, nu la cel acuzat —

fiecare proces-verbal va rămâne un mic abuz legalizat,

semnat, ștampilat și imposibil de răsturnat.