Bineînțeles că și justiția românească este ” praf”. Dezvăluirile Recorder expun un sistem capturat

Investigația realizată de Recorder a deschis una dintre cele mai tulburătoare discuții despre starea justiției din România. În spatele unor instituții care ar trebui să garanteze independența și echilibrul statului de drept, jurnaliștii au documentat funcționarea unui mecanism intern controlat de un grup compact de magistrați și politicieni, ale cărui conexiuni și înțelegeri informale au ajuns să influențeze direct modul în care sunt soluționate dosare sensibile.

Materialul Recorder scoate la lumină o realitate pe care mulți o intuiau, dar puțini o puteau demonstra: justiția românească funcționează, în anumite zone ale sale, ca un sistem piramidal în care deciziile-cheie — de la numiri și promovări până la componența completurilor și strategia procesuală — sunt controlate de câteva persoane cu puteri extinse. Acest nucleu, consolidat în timp prin promovări succesive și alianțe instituționale, a acumulat suficientă influență pentru a decide traseul profesional al magistraților, dar și direcția unor dosare cu mize politice sau economice majore.

Una dintre descoperirile cele mai grave ale investigației privește modul în care administrația instanțelor este folosită ca instrument de influență. Recorder prezintă situații în care judecătorii au fost înlocuiți din complet înainte de pronunțarea unor sentințe importante, mutați disciplinar sau delegați peste noapte, în timp ce dosare de corupție au fost prelungite până la limita prescripției. Aceste practici — uneori legale doar în formă, nu și în spirit — arată cum gestionarea strategică a resurselor umane din magistratură poate schimba radical rezultatul unui proces. În cazurile analizate, consecința a fost adesea aceeași: inculpați influenți au scăpat fie prin achitare, fie prin expirarea termenelor legale.

Recorder situează în centrul acestui mecanism câteva figuri cu rol predominant, printre care magistrați de rang înalt care au construit o rețea de fidelități prin promovări, numiri strategice și control asupra unor pârghii administrative. Jurnaliștii arată cum aceste persoane au ajuns să influențeze agenda instituțiilor, să blocheze reforme și să marginalizeze magistrații care nu se aliniau la direcția impusă. În acest climat, independența judecătorilor devine o noțiune fragilă, iar curajul profesional este adesea sancționat prin presiuni subtile sau evidente.

Impactul asupra societății este profund. Dezvăluirile Recorder expun o justiție care, deși păstrează aparența funcționării normale, produce rezultate care ridică semne de întrebare asupra corectitudinii actului judiciar. Publicul vede cum dosare cu nume grele se sting în mod repetat, cum anumite persoane par protejate de însuși sistemul menit să le judece, iar încrederea în instituții se erodează accelerat. România riscă astfel să se distanțeze tot mai mult de idealul unui stat de drept autentic, în care legea se aplică uniform, fără excepții dictate de influență sau apartenență la un grup.

Totuși, investigația Recorder are și o dimensiune pozitivă: creează presiune, generează dezbatere și obligă instituțiile să răspundă. În absența unor astfel de dezvăluiri, mecanismele interne ar continua să funcționeze în opacitate, protejate de complexitatea sistemului și de lipsa de transparență. Acum, după ce informațiile au devenit publice, societatea civilă, magistrații independenți și partenerii externi pot exercita un control mai atent și pot cere schimbări reale.

Până când aceste reforme vor prinde contur, însă, România rămâne prinsă într-o contradicție: are o justiție care declară oficial independența, dar care — așa cum arată Recorder — poate fi modelată în interior de interese ce nu au legătură cu dreptatea. Iar lupta pentru eliberarea acestui sistem abia începe.