Actorul din filmul „Brigada Diverse” care a încercat să fugă din România înainte de ’89 cu un vapor mineralier

 Lucian Iancu este unul dintre acei artiști români care au plătit un preț greu pentru dorința de libertate. Deși avea o carieră strălucită în teatru și film, regimul comunist opresiv l-a transformat într-un proscris după ce a încercat să fugă din țară. Tentativa sa de evadare, desfășurată cu un plan bine pus la punct, dar dejucată de autorități, a dus la arestarea și condamnarea sa la ani grei de închisoare. Această poveste, puțin cunoscută publicului larg, este o mărturie a sacrificiilor făcute de unii artiști pentru a trăi în libertate.

În perioada regimului comunist din România, artiștii, deși aparent privilegiați, se aflau sub un control strict din partea autorităților. Orice formă de libertate artistică era cenzurată, iar accesul la lumea din afara granițelor țării era aproape imposibil. Actorii și regizorii puteau călători în străinătate doar în cadrul turneelor oficiale, supravegheați îndeaproape de Securitate.

Lucian Iancu, deși un actor apreciat și cu o carieră solidă, trăia în această realitate sufocantă. Frustrat de lipsa libertății și de faptul că regimul îi controla cariera și viața personală, el a luat decizia curajoasă, dar extrem de riscantă, de a părăsi România ilegal. Știa că orice tentativă de evadare era pedepsită aspru, însă dorința de a trăi într-o lume liberă era mai puternică decât frica de represalii.

Planul său era unul îndrăzneț: să fugă din țară la bordul unui mineralier care urma să părăsească România. Pentru a reuși, s-a aliat cu un căpitan de vas, un om de încredere care cunoștea rutele maritime și putea facilita plecarea lui în secret. Împreună, au pus la punct detaliile evadării, alegând un moment în care supravegherea autorităților părea mai relaxată.

Într-o noapte, Lucian Iancu a ajuns în portul Constanța, unde mineralierul era ancorat și se pregătea pentru plecare. Cu ajutorul căpitanului, s-a strecurat la bord și s-a ascuns într-un compartiment special amenajat, așteptând ca nava să iasă în larg. Totul părea să meargă conform planului, însă Securitatea, care avea informatori peste tot, a aflat despre această tentativă.

Înainte ca vaporul să părăsească apele teritoriale românești, autoritățile au intervenit. O echipă de ofițeri de securitate a percheziționat nava, iar Lucian Iancu a fost descoperit și arestat pe loc. Căpitanul care l-a ajutat a fost și el reținut, iar ambii au fost acuzați de „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”, o infracțiune gravă în acea perioadă.

Pentru regimul comunist, această tentativă nu era doar o simplă evadare, ci un act de trădare. Oricine încerca să fugă din România era considerat un „dușman al poporului” și pedepsit exemplar, pentru a descuraja alte tentative similare.

După un proces sumară, Lucian Iancu a fost condamnat la cinci ani de închisoare. A fost trimis la temutele penitenciare Poarta Albă și Aiud, locuri cunoscute pentru regimul de detenție extrem de dur. Aici, a fost supus unor condiții inumane, alături de alți deținuți politici.

Pe lângă pedeapsa fizică, Lucian Iancu a fost supus și unei forme de „ștergere” din memoria colectivă. Autoritățile comuniste au încercat să elimine orice urmă a existenței sale artistice.

• Afișele spectacolelor în care jucase au fost distruse.
• Fotografii și înregistrări cu el au fost eliminate din arhive.
• Numele său a fost scos din programele teatrale și din distribuțiile filmelor.

Această metodă de „anulare” era des folosită de regim pentru a-i reduce la tăcere pe cei care îndrăzneau să-l sfideze. Mulți actori, scriitori și muzicieni au fost supuși unui astfel de tratament, iar publicul ajungea treptat să uite de ei.

După cinci ani petrecuți în închisoare, Lucian Iancu a fost eliberat. Însă, viața sa nu a mai fost niciodată la fel. Cariera lui a avut de suferit, fiind marginalizat și împiedicat să joace în producții importante. Cu toate acestea, a continuat să activeze în teatru și film, reușind să-și păstreze pasiunea pentru actorie.

A jucat în numeroase filme românești și internaționale, printre care:

• B.D. la munte și la mare (1971)
• Pintea (1976)
• Profetul, aurul și ardelenii (1978)
• Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
• Youth Without Youth (2007), regizat de Francis Ford Coppola

Lucian Iancu nu a fost doar un actor talentat, ci și un om care a avut curajul să sfideze un regim opresiv. Tentativa sa de evadare și anii petrecuți în închisoare sunt dovada sacrificiilor pe care unii artiști le-au făcut pentru a trăi în libertate.