Modernizare cu orice preț: oamenii invizibili ai Ploieștiului, șterși dintr-un cuvânt

Primarul Ploieștiului, Mihai Polițeanu, a anunțat cu entuziasm în mediul online începerea lucrărilor pentru străpungerea zonei Gara de Sud – Gara de Vest, un proiect ambițios de 20 de milioane de euro. Clipul postat pe TikTok arată planuri, promisiuni și termene: organizarea de șantier începe de luni, lucrările preliminare vor dura aproximativ o lună, iar proiectul ar urma să fie finalizat în 18 luni.
Totul sună bine. Prea bine.
Pentru că, dincolo de graficele optimiste și limbajul administrativ, există o realitate pe care edilul a ales să o reducă la un singur cuvânt: „sărmani”. Așa a fost descrisă comunitatea din așa-numitul „Cartier Dallas”, oameni care, indiferent de condițiile în care trăiau, își construiseră acolo un spațiu de viață. Fără explicații, fără planuri alternative, fără asumare.
Doar „sărmani”.
Această etichetare simplistă nu este doar lipsită de empatie, ci și periculoasă. Pentru că transformă oameni în obstacole administrative. Îi dezumanizează și îi scoate din ecuația deciziilor publice. Practic, mesajul transmis este clar: dezvoltarea orașului nu are loc pentru toți, ci în ciuda unora.
Unde sunt soluțiile pentru acești oameni? Unde sunt măsurile de relocare, sprijin social sau integrare? Ce se întâmplă cu familiile care au locuit acolo ani de zile? Nicio explicație. Nicio asumare publică.
În schimb, avem grabă. Avem termene. Avem bugete.
Nu contestă nimeni necesitatea modernizării infrastructurii. Ploieștiul are nevoie de investiții, de fluidizarea traficului, de proiecte care să îl aducă în prezent. Dar progresul real nu înseamnă doar beton turnat și drumuri lărgite. Înseamnă și responsabilitate socială. Înseamnă să nu lași oameni în urmă.
Când administrația locală începe să vorbească despre cetățeni vulnerabili ca despre o problemă de eliminat, nu de rezolvat, atunci nu mai vorbim despre dezvoltare, ci despre o formă rece și grăbită de „curățare” urbană.
Ploieștiul nu are nevoie doar de drumuri mai bune. Are nevoie de lideri care înțeleg că un oraș este, înainte de toate, despre oameni. Toți oamenii.