Boierii Mehedințeanu infiinteaza prima rafinarie la Ploiești! Unul dintre ei era cofetar

Fără îndoială, istoria modernă a petrolului românesc începe cu inițiativa fraților Mehedințeanu, care, după cum consemnează documentele din arhive, erau boieri de neam. Ei sunt aceia care, dintr-o fericită întâmplare, au avut legături cu județul Prahova, o zonă bogată în perimetre petrolifere.

Unul dintre frați, Marin Mehedințeanu (1823?-1861), s-a stabilit la Ploiești, având casă în mahalaua Precista și, din 1844, făcea parte din breasla cofetarilor. Proprietar de pământuri, arendaș al unor perimetre petroliere la Provița și dispunând de oarecare capital, Marin Mehedințeanu a sesizat potențialul profit care putea fi obținut din extragerea și prelucrarea petrolului la o scară mai mare decât puteau țăranii moșneni. Evident că și fratele său l-a secondat în această întreprindere.

Istoria i-a atribuit, cumva pe nedrept, întâietatea lui Theodor, pentru că acesta a plecat în străinătate să comande utilaje, a semnat contractele și s-a ocupat de o parte a afacerii… Aventura Mehedințenilor începe odată cu decizia edililor Capitalei, dornici să lumineze cât mai bine orașul pe timpul nopții – pentru aceasta, vor scoate la licitație iluminatul Bucureștiului. Printre ofertanți s-a numărat și Theodor Mehedințeanu, cel care, într-un final, câștigă licitația, dar nu va putea onora imediat oferta făcută.

Urmarea firească a fost anularea licitației și, fapt rar într- o epocă în care românii se cam temeau să călătorească, Theodor Mehedințeanu pleacă în anul 1856 în Occident pentru a se edifica asupra instrumentelor care să-l poată ajuta să rafineze țițeiul și să poată să obțină câștigurile mult dorite. Fratele său, Marin, i-a finanțat drumul prin Franța și Germania, unde a călătorit și unde s-a întâlnit cu chimiști și cu industriași interesați de acest domeniu.

În cele din urmă, răspunsurile la întrebările sale avea să le găsească la Hamburg, în Germania. Theodor a ajuns astfel la uzina lui Hannibal Moltrecht, unde a discutat cu acesta despre producerea unei instalații îmbunătățite pentru distilarea petrolului; drept urmare, firma Moltrecht&Co. s-a apucat să execute comanda. Curând, utilajele soseau în țară și, la Ploiești, în zona barierei Râfovului (sud-estul orașului actual), pe un teren de patru hectare, avea să se ridice „fabrica de gaz” a fraților Mehedințeanu.

În martie 1857, aceasta își începea producția. Și tot în acest an se înregistra oficial pentru prima dată producția de țiței brut a Ţării Românești: 275 de tone, 220 de tone fiind produse în județul Prahova, iar restul în Dâmbovița. Abia după 1860 și alte state înregistrează oficial producția de petrol – SUA, Rusia, Mexic etc.

La acea vreme, Mehedințenii erau oameni cunoscuți și respectați în orașul Ploiești, iar sporirea bogăției lor se va răsfrânge și asupra celorlalți membri ai familiei.